Nu cu mult timp in urma am invatat ca poluarea fonica poate fi si altfel. Cu totii, cand ne gandim la poluare fonica ne vin in minte doar muzica asurzitoare ce se aude din apartamentul de vizavi.
De ani de zile in spatele casei mele(deorece stau la tara); se intampla o altfel de poluare fonica. Oare plansetele disperate ale unui copil de 2 ani si jumatate pot fi considerate poluare fonica? Sunt considererate. Spre rusinea noastra le auzim si nu facem nimic. Trecem pe langa ele fara sa ne pese…parca am fi morti. In fiecare zi pe strada aceeasi poveste: barbatii isi maltrateaza si isi siluesc sotiile, si nu numai sotiile… Pana si durerea ascunsa a acestor femei o putem considera poluare fonica; o vedem, o auzim, o simtim dar ce facem: un mare nimic.
Ani de zile am crezut ca sunt prea mica pentru o lume fara inima. Nu e asa, si o vorba buna ajuta uneori. Nu mai putem fi asa… Am vazut ca se poate! Trebuie sa redevenim oameni, pana si animalele sunt mai blande decat noi!
Si acum ma intreb si va intreb: Daca aceasta poluare fonica exista, de ce nu facem ceva?Unele zgomote nu se aud cu urechile…
Corina's Blog 