Adio…

Posted: March 26, 2010 in Anirock, Povesti
Tags: , , , , , , , ,

O lumina se aprinde in camera mea. Alarma telefonului suna si tata intra in camera. Masinile urla in curte  si o voce striga cu putere la poarta: “Dane, a murit tactu’!” O liniste totala se lasa in incapere si lacrimile incepe sa curga…

Oare de ce? Cuvintele sunt de prisos iar durerea incepe sa prinda aripi….75 de ani de viata si 45 de munca se sting in 3 minute jumatate. Atat a durat ca bunicul (tatal tatalui meu), sa isi dea duhul…

Desi nu eram atat de apropiati cand am vazut trupul zvarlit aiurea in cosciugul de lemn inima a incetat sa mai bata. Bunicul era ca argintul viu…acum era aici peste 2 secunde era in partea opusa a camerei.

Povestea unei povesti de sfarsi in cateva minute. Suntem doar papusi in mainile destinului…Adio…Adio….

Sa spun adio nu are rost… O sa spun doar atat: Pe curand…

Comments
  1. Bogdan says:

    😦 imi pare rau pentru tine!
    D-zeu sa-l ierte!

  2. constantin says:

    ptr ultimul articol no coment este un inceput de poveste fara sfirsit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s