Archive for July, 2010

Vrând, nevrând astăzi am făcut o plimbare prin centrul capitalei. Am rămas cu gura căscata: tot centrul vechi al Bucureştului e plin  de  câarciumi; localuri  care culmea sunt pline.

Cu nervii la pământ  am reusit să găsesc până la urmă ce căutam în mirobolantul magazin Unirea.  Nu mică mi-a fost mirarea sa descopăr ca întreaga Piaţă a Unirii e plină de terase şi localuri care încurcă circulaţia si mai ales distrug estetica oraşului.

Nu ştiu de ce am rămas cu un gust amar  când am văzut comportamentul  unora dintre bucureşteni. Mizeria din capitală mă face sa confund Bucureştiul cu groapa de gunoi de la Glina.  Ce Doamne iartă-mă ne trebuie terase când jumătate din populaţia României moare de fomane?

Anii când m-am jucat de-a jurnalismul şi-au făcut efectul şi  m-au mânat sa aflu unele lucruri.  Am inrat aiurea in câteva astfel de locuri şi am observat că localurile mai scumpe erau mai pline. What? Ne văităm ca murim de foame dar dăm 18 lei pe o cafea la o terasă din Centrul Vechi? Să fim serioşi am devenit o ţară de snobi…

Nu mai au săracii romăni bani.  Nu am cuvinte să descriu scârba cu care privesc in jurul meu, cred că şi bunul simţ a intrat în criză.

Ne apucăm să deshumăm cadavre când trebuie să deshumăm viitorul aşa cum spunea aseară Adrian Păunescu…

Nu am avut puterea să scriu acest articol zilele trecute; eram în stare de şoc.  Nu îmi vine să cred că Mădălina a ales să moară. Nu am cuvinte să îmi exprim regretul, cântecele ei îmi luminau viaţa, iar vocea imi dădea fiori. Adio Fată din Nalindamar, nu am dreptul să te judec si de aceea tac.  Cu aceasta piesă ai spus tot:
Dumnezeu să o ierte si mai ales: Mădălina cântă-ne din ceruri si alină-ne suferinţa provocată de alegerea ta!