Archive for February, 2011

Cu ceva timp in urma am fost intrebata de un foarte bun prieten ce naiba cauta o poeta la Facultatea de Geografie?  La inceput nu am dat prea mare importanta intrebarii dar pe parcurs am inceput sa ma gandec serios la raspuns. Partea amuzanta a povestii este ca acest prieten s-a trezit( sa nu zic altceva) sa imi adreseze aceasta intrebare chiar in ultimul an de facultate.

Buna intrebare; greu raspuns.  Am cautat  din rasputeri sa gasesc un motiv plauzibil  pentru alegerea facuta, nu am gasit.  Intrebarea aceasta a venit ca un pumanl pentru un om care se pricepe la cuvinte.  M-am calmat, am gandit problema si am reusit  sa imi pun ordine in ganduri: geografia era singurul drum pe care puteam sa o apuc, era singura stiinta ce  se lega perfect de prima mea dragoste: poezia.

Practic am continuat drumul poeziei prin motivul principal al oricarei poezii: dragostea de natura. Nu am crezut vreodata ca  o joaca de copil poate ajunge la ceva atat de profund si important.   Habar nu am  de ce dar cand citesc cate un curs sau cate o informatie parca  incep sa imi imaginez ca  sunt acolo:  in varf de munte, in capat de deal,  pe malul unei ape cristaline  sau pe aripile vii ale cerului.

Geografia este singura stiinta de pe lume ce a indraznit sa concureze cu misterioasle sinusuri ale poeziei. Legatura dintre cele doua e atat de stransa incat nici macar nu iti dai seama daca geografia este poezia insasi, sau poezia este arma letala a singurilor oameni ce citesc in fiecare bataie a vantului fiecare respiratie a planetei. (Enache Corina, 2011)

 

Advertisements

De ce “Magistrala de argint?” Nu ma intrebati… Am incercat sa inbin alene  poezia si  patrimoniul romanesc. Mai citeste cineva astazi? Cultura a ajuns bataia de joc a unor oameni ce scriu ca sa se afle in treaba…  Cartile sunt  Magistrala de argint a  Romaniei. De la Bacovia, Eminescu, Slavici, Rebreanu pana la Pruteanu, Paunescu, Cartarescu  etc. toate sunt adevarate valori

Cartea analoaga nu poate fi niciodata inlocuita de  internet. Placerea de a scrie si citii  pe hartie si de pe hartie este de nedescris. Romania a ajuns  consumatoare notorie de nonvalori asezonate  patetic cu  neputinta jurnalistilor.

Am reusit sa  ma retrag cel putin aparent din cursa unora spre  uciderea   monstrilor sacrii  din tara noastra, refuzand sa ma mai implic in proiecte fade. Tinerii din ziua de azi nu mai stiu  aprecieze  munca, doresc doar realizarea crancena,  abrupta si cat mai rapida.

Tara noastra a avut multe de genii  dar unul le intrece pe toate: Ion Luca Caragiale. Agilitatea cu care descria o lume de mult apusa reusind sa anticipeze viitorul e fascinat. Am uitat sa parcurgem “Magistrala de argint” fiind fascinati de lumea ireala si searbada internetului.

Cititul largeste orizinturi si deschide lumi de basm, sa nu il ucidem!

Romania 2011… Crima si pedeapsa aceasta e tarisoara noastra in ultima perioada.  Fiecare zi pentru noi romanii este  din ce in ce mai: stearpa, searbada si cruda precum cel mai sangeros film de groaza.

Cu ceva timp in urma un om simplu ne-a oferit o cruda lectie de viata.  Adrian Sobaru electrician TVR s-a aruncat de la balconul Palatului Parlamentui in timp ce premierul Emil Boc isi incepea unul dintre siropoasele discursuri. O intreaga Romanie a  laudat gestul domnului Sobaru:  cu ce pret? Societatea romaneasca are nevoie de simt civic si  incredere.  Nu e de ajuns ca un singur om sa arate ca inca  traim in Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic.

Manipularea in masa si  scarba cu care romanii merg pe strada e  si vina romanilor.  Cetatenii acestei tari (in care ma includ evident si pe mine)  asteapta…. Ce asteapta habar nu am, cert e ca avem tara pe care  o meritam.