Ca si cadru didactic in ultimele cateva zile a  trebuit sa cercetez asupra unor probleme ce pot aparea la elevii mei. ADHD înseamnă Deficit de Atenţie / Hiperactivitate / Impulsivitate şi este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Acest sindrom este o  boala, si ca orice bola poate fi tratata.

Studiile arată că un procent de 3-7%* din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30)*.
ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă.

Conform  Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se împart în trei categorii: deficit de atenţie , hiperactivitate şi  impulsivitate , putând surveni şi în formă combinată.

Tipul cu deficit de atenţie

  • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de deficit de atenţie .
  • Copilul neatent nu se poate concentra, face adesea greşeli din neglijenţă, nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva, nu finalizează sarcinile, nu respectă instrucţiunile, evită efortul intelectual susţinut.

Tipul hiperactiv-impulsiv

  • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome dehiperactivitate – impulsivitate .
  • Simptomatologia include neastâmpăr, vorbire excesivă, agitaţie fizică în momente nepotrivite, întreruperea persoanelor care vorbesc şi dificultatea în a-şi aştepta rândul.

Tipul combinat

Toţi copiii se comportă în moduri care ar putea fi interpretate ca deficit de atenţie,  hiperactivitate sau impulsivitate , simptome centrale ale ADHD. De fapt, toţi visăm cu ochii deschişi, îi întrerupem pe alţii, răspundem neîntrebaţi, ne pierdem răbdarea sau suntem agitaţi, dar nu toţi suferim de ADHD.

Specialiştii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci când un copil:

  • A manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare.
  • Manifestă cel puţin şase astfel de comportamente în mod constant, timp de cel puţin şase luni.
  • A prezentat unele simptome înainte de vârsta de şapte ani.
  • Este afectat de aceste simptome în activităţile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoală şi acasă.
  • Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală.

Cauzele ADHD
Uneori, părinţii se consideră adesea vinovaţi de comportamentul copiilor cu ADHD dar nu este cazul. Cercetătorii au demonstrat că apariţia simptomelor ADHD nu este legată de educaţie sau familie. Informaţii suplimentare>>

 

*Referinţa : Profesor Doctor Iuliana Dobrescu “Copilul neascultător, agitat si neatent” – Editura Infomedicală 2005.

Sursa: http://www.adhd.ro/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s