Victor Ponta lauda guvernul… oare e bine?

Premierul Victor Ponta a declarat luni ca e constient de faptul ca raportul MCV  va contine si critici, spunand ca acestea vor viza alte  institutii dar nu guvernul. Tot astazi Victor Ponta a mai tinut sa sublinieze ca aceasta intitutie a atins cele 11 puncte discutate cu presedintele CE, Jose Manuel Barroso.

“Cel mai probabil vor fi critici legate de activitatea altor instituţii, dar eu am vrut chiar de azi să fie foarte clar că ceea ce ţine de Guvern, noi a făcut. Anticipez că vor fi critici, dar eu răspund de activitatea Guvernului. Au fost 11 puncte foarte concrete pe care le-am angajat ca prim-ministru şi toate cele 11 le-am îndeplinit”, a sustinut Ponta.

Ponta a spus ca prin raportul public a demonstrat ca cele 11 puncte au fost indeplinite fara exceptie, Comisia Europeana neavand ce sa critice.

Conform Mediafax premierul va merge luni la Bruxelles pentru o intalnire cu presedintele CE, tocmai pentru a demonstra ca partea ce trebuia realizata de Guvernul Romaniei  a fost finalizata cu success.

Comisia Europeană va publica, miercuri, raportul despre evoluţiile MCV stabilit cu România la intrarea în UE.

De ce trebuie sa justificam de fiecare data orice lucru bun, oricare ar fi acele? Lauda de sine nu miroase a bine, domnule Ponta…

Nu trebuie sa ne laudam cu ceva ce nu e finalizat, acel raport este esential pentru tara noastra si dumneavoastra va jucati cu focul… Sa nu  ne ardem cu totii…

Corina Enache

Sursa: Optimal Mefia

Advertisements

Scut

 

În mine lutul galben ustură,

Mă-nclin ca salcia pe mal

Şi fierb doar mintea-mi fragedă,

Apune-n scutul galben de cristal.

 

Mă usucă lacrima de gheaţă,dar

Scutul mă leagă doar de Tine

Şi vântul alb uşor m-adapă,

Dorind să scuture suspine.

 

Trupul aşternut pe frunze

Bea roua din cântul dalb

Şi mă umbreşte-n scutul ochilor,

Etern ca Olimpul zeilor.

 

Scut ,scut de gravă nemurire;

Scut alb cu rădăcini de nori,

Astupă-mi gura călătoare

Cu poarta grădinii-nfloritoare!

Geografia suntem noi….

Inaite de a incepe sa scriu acest articol as vrea sa va spun ca  titlul este o adaptare personala a unei expresii folosite de un fost profesor” Geografia e in noi”, lector universitar doctor Dan Eremia.

Ieri am realizat ca orice as face in viata, tot de geografie dau.  Mereu am dorit sa fac lucruri diferite cu viata mea si de aceea am ales o alta facultate pentru master. Ce credeti? Din 5 cursuri 3 sunt geografie pura. Nu imi venea sa cred! Ieri am avut bucuria de a trece prin foata facultate. Am revazut un sfert dintre “fostii profesori expirati” vorba domnului profesor Florin Vartolomei  Pentru dansii am promis ca voi scrie o carte dupa ce voi termina masteratul.  Pentru a va demonstra ca e adevarat  va voi  da o mica mostra  din “Ganduri nespuse”:

  ”   2 octombrie 2007….ziua ce a ramas in mintea mea  precum cea mai frumoasa zi din viata mea. Orice inceput  pentru mine a fost greu, dar acesta a insemnat bucuria de a putea cunoaste tainele celei mai mai frumoae stiinte din lume: Geografia.

    Si  acum dupa  atatia ani inca mai  simt bucuria acelei zile. Soarele stralucea pe cer precum diamantele unei regine, iar subsemnata nu intelegea de ce inima ii batea cu viteza lumiii. Inca de la inceput am simtit din plin simplitatea si familiaritatea locului. Teama se citea pe fata mea, iar mintea zbuda peste mari si tari. Nu stiu daca intelegeti, dar fiecare gand se indrepta spre  siguranta ca la sfarsitul facultatii voi stii “orice despre orice”.

      La un moment dat am inchis ochii si mi-am imaginat ca beau un  ceai la cabana Babele(ceea ce la sfaesitul anului s-a si intamplat).

      Acum, dupa ani am impresia ca acea zi a fost ieri. Finalul acelei perioade a insemnat despartirea nu numai de cladire, colegi si cursuri,ci de  poetii naturii.. Inceputul a fost o raza de soare, un moment ce imi va marca viata pe viitor mai mult decat orice. Poetii naturii sunt  profesorii ce ne inlesneau munca prin fascinantele povesti ale dansilor.  2 octombrie este si ziua mea de nastere, asa ca in acel an nu numai ca mi-am  sarbatorit ziua, dar am si aflat menirea vietii mele. Imi amintesc cu drag aproape fiecare zi de  faculttate incepand cu primele vorbe spuse de un profesor universitar:” Buna ziua si bine ati venit prichindeilor!””

Cam asa incep gandurile mele nespuse….Sper sa va placa si ma ales sa fie o surpria placuta pentru fostii mei profesori dragi.

Eroii

Pe  morminte  atârnate

Stau  coroanele  de  flori,

Şi  în  minte  sfărmate,

Stau  vise  multe  de  eroi.

 

Eroii  sunt  oameni  simpli,

Fericiţi  că  au  adus,

Lauri  mulţi  şi  bucurie,

Celor  de  jos,  celor  de  sus.

 

În  minte  sunt  doar  vise  mute,

În  suflete  doar  inimi  rupte,

Eroi  au fost,  eroi  vor  fi  şi  sunt,

Şi  în  cer  şi  pe  pământ.

 

Un  erou  e  ca  o  floare,

Ca  un  bob  de  chihilimbar,

Dar  omul  îşi  aduce  aminte,  de el,

Din  ce  în  ce  mai  rar.

 

Faptele  de  vitejie,

Sunt  ele  însăşi  poezie,

De  ce  aţi  uitat  de  noi ,

De  veşnicii  eroi ?

 

Unde  sunt  laudele  de  atunci,

Coroanele  de  flori,

Poezia  şi  lumina ,

Dedicate  lor ?

 

Peste  ce  nor  de  puf   acum,

Stau  eroii  peste  drum,

Unde  e  lumina  mută,

Nimeni  nu  o   mai  ascultă ?

 

Dumnezeu  ni   i-a  luat,

Să  vadă  de  am  uitat,

Să  ne  cunoaştem   pe  noi

Şi  pe  vrednicii  eroi !

 

Eroii  au  în  suflet  patriotismul  care,

Ne  duce  des  în  lumile  amare,

Eroii  au  zburat  uşor,

În  lumea  amintirilor.

 

Vă  mulţumim,

Eroi  de  sus,

Vă  mulţumim,  că   ne-aţi  adus,

În   suflete  lumină.

Ochii mei

 

 

Ochii mei sunt ca şi noaptea,

Ochii mei sunt o perdea,

Ochii mei salvează moartea,

Dacă cineva ar vrea.

 

Ochii mei alungă teama,

Ochii mei  primesc iubirea,

Ochii mei aduc în  suflet,

Tristeţea şi amintirea.

 

Ochii mei găsesc  speranţe,

Şi puterea de-a iubi,

Ochii mei mă ţin în viaţă,

În fiecare zi!

 

Dacă tu vezi ochii mei,

Îmi vezi inima şi gândul,

Dar peste timp doar eu şi ei,

Vom înconjura pământul.

 

Ochii mei privesc în taină,

Lungul drum al destinului,

Doar în ei găsesc acum,

Piramida timpului.

 

Cu ei lumea se dezmiardă,

Ochii mei sunt un abis,

Cu ei aş creea o lume,

Sau întregul Paradis!

 

Elena Udrea vrea ca Emil Boc sa redevina prese

Elena Udrea, deputat PDL a declarat  petru ziarul “Gandul” ca isi doreste sa candideze la o  functie inalta, fara a exclude o eventuala candidatura la sefia partidului. Fosta  ministresa a mai declarat ca isi doreste ca primarul Clujului sa revina la sefia partidului.

 

Deputul PDL a declarat in mai multe randuri ca in acest partid este nevoie de  alegeri interne, pentru ca PDL sa isi recapete “viziunea”.

 

“Este nevoie să grăbim clarificarea din interior, pentru că scena politică nu ne aşteaptă. (…) Dacă noi nu suntem pregătiţi să intrăm în joc, rămânem pe dinafară” a mai sustinut Elena Udrea.

 

Surprinzator, doamna deputat sustine ca nu isi doreste sefia  PDL, ci o functie  de conducere prin care sa reconstruiasca partidul.

 

Conform Mediafax , Udrea il sustine pe  Emil Boc in sefia partidului  deoarece  acesta ar putea readuce formatiunea politica pe linia de plutire.

 

Oare  dupa atata zbucium  acest partid mai poate fi salvat? Imaginea  portocaliilor a fost facuta praf tocmai de actualul primar al orasului Cluj, iar  ei inca in sustin pana in panzele albe?

 

Corina Enache

Sursa: Optimal Media

EMINESCU

Poetul nepereche,

Luceafărul muritor,

O idilă veche

Îmbătată de amor.

Piedestal plin de lumină,

Înger îmbinat cu demon,

Povestire adunată

De o lume admirată.

Eminescu este viaţă,

Somnoroasă şi iubită,

Un amestec uimitor

Ca un cristal ameţitor.

Cu natura împreună,

Se uneşte într-un cântec,

Sacrul glas al gândului

Chemarea pământului.

Un prinţ al nopţii,

Cu luna însurat,

O hartă a vieţii

În casa tinereţii.

‘Pune-te pe ganduri” sau comunicarea abordata in toata complexitatea sa..un regal de intelepciune de Mircea Aurel Nita

In acest sfarsit de saptamaa am trait experienta vietii mele. In cadrul masteratului de SNSPA-Studii administrative europene a avut ocazia de a urma un curs sw comnunicare. Niciodata nu as fi putut crede ca ceea ce a urmat ma va face sa imi schimb total conceptua despre viata. Impreuna am fost  de acord cu dmnul profesor Mircea Aurel Nita sa studiem mai mult decat ceea ce scrie in curs.Dragii mei ce a urmat a fost inimaginabil…

Stilul domnului Nita ne-a paralizat simturile si constiinta. Eram legati de dansul cu un fir invizibil si nu ne mai puteam ridica de pe scaune. Fiecare vorba ne trecea prin noi si nu ne dadeam seama ca timpul zbura mai rapid decat vantul. Nu intelegeam cum am rezistat sa stau 4 ore pe scaun si sa nu simt nici un pic de oboseala. A doua zi am asteptat  nerabdatoare sa mai ascult  “minciunile barbosului cu plovar verde”.

Totul a fost de o relaxare incredibila. Nu cred ca voi mai trai asa ceva vreodata in viata asta, pacat ca anul se termina ar acest om va ramane in bucuria mea de a trai. De la dansul am invatat ca nimeni nu ne poate constrange sa facem nimic si ca suntem proprii nostrii stapani. E minunat sa asculti  o voce atat de suava si calda ce te  face sa vrei sa acumulezi.  Pentru a va convinge cautati Mircea Aurel Nita “Pune-te pe ganduri” 50 de filmultete pe Youtube ce te vor schimba radical!

Dezumanizarea Mass-Media, ce vinde cu nonsalanta moartea…

 

 

 

Anul 2012 a fost anul mortii. Mari artisti romani au  plecat dintre noi lasand in urma familii si o intreaga societate indurate.  Nu se mai tine cont de intimitatea nimanui in momentul in care banul face legea.

Taiem si spanzuram de parca  noi nu am fi la fel ca cei din jur.  Moartea marilor artisti adduce dupa sine  incununarea mizeriei umane. Dupa fiecare asfel de deces apare cate un scandal: ba de unde are atatia bani, ba cui lasa averea si ce e mai  grav dupa fiecare inmormantre apare cate un asa-zis copil ce isi cere partea.

Atat de importanta e averea pentru unii ca uita  de bucuria ce artistul respective a adus-o intregii tari, si scot la iveala ce e mai rau din viata acestuia.

In loc sa  onoram mortea unor mari actori ca: Serban Ionescu, Iurie Darie sau marele regizor Sergiu Nicolaescu; incercam cu brio sa le improscam cu noroi memoria. Dupa mari sacrificii si munca aproape la fiecare dintre ei  publicul va ramane cu gunoiul scos la iveala de presa.

Suntem produsul a ceea ce ne dorim sa fim…si cu asta  spunem tot. Pacat ca eternal devine efemer datorita unor jurnalisti cu prea mult exces de zel. Mare pacat!

 

 

Corina Enache

 

 

Corina Enache