Posts Tagged ‘adio’

SZOBI CSEH POZE RARE TINERETECu regret trebuie sa recunosc ca marele actor si cascador Szobi Czeh nu mai e. Ani de zile am memorat replicile domniei sale din seria “Margrelatu'”, in care acesta joaca cu Florin Piersic. Iubeam actorul, cascadorul si personajul care ma fascina cu prezenta sa.  Nu stiu, poate pare aiurea dar la un moment dat priveam acele filme doar de dragul sau.

Nu sunt cuvinte pentru a descrie ce a fost acest om. Szobi Czeh vs rmane in cinematografia romaneasca eroul ce l-a invatat pe Piersic sa devina Piersic!

Nu voi spune mare lucru despre Buza de Iepure, ci despre omul din spatele personajului. Maestrul Szobi Czeh a inceput sa imi fure inima prin replici, infatisare si mai ales cascadoriile inimaginabile.Adio,Szobi Czeh si multumesc ca mi-ai infrumusetat copilaria!

Advertisements

1379927_562899527114872_1540450964_aDupa13 ani  una dintre  trupele fenomen ale Romaniei revine pe piata cu un nou single.  “Cat imi lipsesti” este  o continuuare a megahitului “Adio”, si o piesa de suflet intr-o lume a derizoriului. Paul Panait, Alin Lupsa, Gabriel Balasa si Robert Ardeleanu revin pe  o piata in care muzica de calitate nu mai are loc. Timpul nu a trecut peste cei patru care au aceleasi voci si suflete.

Superba melodie este realizata intr-un studio din Bucuresti alaturi de un muzician de esceptie Mircea Elisei.  Show-ul Live le aduce celor patru faima din trecut si respectul celor ce le asculta muzica.

Este exatraordinar cum aceasta trupa in atentia noastra cantece  cu un text romantic tce te unge pe suflet. Auditie placuta.

Adio…

Posted: March 26, 2010 in Anirock, Povesti
Tags: , , , , , , , ,

O lumina se aprinde in camera mea. Alarma telefonului suna si tata intra in camera. Masinile urla in curte  si o voce striga cu putere la poarta: “Dane, a murit tactu’!” O liniste totala se lasa in incapere si lacrimile incepe sa curga…

Oare de ce? Cuvintele sunt de prisos iar durerea incepe sa prinda aripi….75 de ani de viata si 45 de munca se sting in 3 minute jumatate. Atat a durat ca bunicul (tatal tatalui meu), sa isi dea duhul…

Desi nu eram atat de apropiati cand am vazut trupul zvarlit aiurea in cosciugul de lemn inima a incetat sa mai bata. Bunicul era ca argintul viu…acum era aici peste 2 secunde era in partea opusa a camerei.

Povestea unei povesti de sfarsi in cateva minute. Suntem doar papusi in mainile destinului…Adio…Adio….

Sa spun adio nu are rost… O sa spun doar atat: Pe curand…