Posts Tagged ‘agonie’

1795283_782469735105173_2884453496549190454_oSi iarasi a venit noaptea…..,de obicei e raiul meu, acum imi dau seama ca in ultimele 5 luni a devenit un iad. 5 luni jumatate, atata timp a trecut de cand mama mea a murit. Stiu cam morbid pentru un blog, insa m-am gandit sa le demonstrez celor din jurul meu ca imi pasa.

Pacat de zilele in care stateam cu prietenii mei, acum au ramas doar amintiri deoarece toata lumea crede ca voi urla daca se apropie cineva de mine. In fiecare seara imi aduc aminte si rememorez zilele in care  ma rugam ca a doua zi sa o mai gasesc in viata. Stie careva senzatia? Nu doresc nimanui sa treaca prin asta. Urlam la propriu in fiecare noapte si imi luam adio in fiecare zi, stiind ca poate fi ultima.

Nu sunt de fier, sunt un om ce sufera ca un caine, nu o arat pentru ca nu imi foloseste la nimic. Ce sa spun? ca de fiecare data cand vine noapte o aud pe mama spunand: “Aolo, mor1” NIMENI nu va intelege prin ce am trecut deoarece nimeni nu a incercat sa inteleaga, asa ca la final am ramas cu durerea pierderii mamei si cu  o singuratate crunta. Oare meriitam asta?

11.10.2014

Draga mama,

    Viata fara tine nu mai are acelasi farmec. Stiu ai fost ingerul ce s-a sacrificat pentru mine mereu, astazi imi sacrific tot ce mi-a ramas pentru tine. Eu, am ramas la fel de plina de sentimente si inca imi place sa scriu. Imi e dor de tine in fiecare zi, imi e dor sa zambim impreuna, sa mancam impreuna si sa facem cumparaturi impreuna. Inca ador momentele cand ma gandesc ca alergam la coltul strazii intrebandu-te: “Ce mi-ai adus?” A, apropo am luat titularizrea si anul asta ma inscriu la definitivat. Adio mami, sa ai grija de mine de acolo din cer.

                                                                                                                               Cu mult drag fica ta,

                                                                                                                                                       Corina Enache

Advertisements

Agonie

Posted: January 29, 2014 in Anirock, Ganduri nespuse, Poezii
Tags: , , , , , , ,
CorinaEnacheStie cineva de ce plang continuu de ceva timp fara sa ma doara ceva? Stie cineva cum e sa razi fortat atunci cand inima iti plange? Oare suntem oameni sau pur si simplu roboti care nu mai au voie sa traiasca? Doare al naibii de tare sa iti fie teama sa respiri pentru ca fiecare respiratie ajunge agonie. E absurd sa nu poti sa spui un simplu “ajunge” lacrimilor ce curg pe obraz fara sa intrebe daca le dai voie. Pana acum scrisul imi era alinarea, acum si el pare ciudat de inuman, cuvintele nu mai au sens iar sufletul se stinge usor in neant…Ajunge!

De mult nu am mai incercat asta, sa scriu o poezie si sa o postez direct fara sa  o editez putin in prealabil. Nu mai stiu ce sa simt asa ca ma refugiez in ce imi e mai drag: scrisul. E 1 si ceva noaptea si nu pot dormii, nu pot gandii sau poate ca nu vreau habar nu am. E o nebunie ca un simplu om ce face multe lucruri sa clacheze. Sa vedem ce iese:

 

Si iarasi scriu aivea de durere.

Cerannd usor un zambet in tacere,

Sperand ca inima sa-mi bata

In piept mai tare cateodata!!

 

Pareri? Sper sa va placa….

 

Ei agonia este mare,

Durerea toata nu dispare

Si plang, si plang si plang

In hohot fara incetare!

 

 

Muntii de lumina pleaca,

In neant mereu, mereu

A ramas acum durerea

Sa o impart cu Dumnezeu!