Posts Tagged ‘amintire’

teachers_large-29833Azi am intrat ca de obicei pe site-ul de socializare Faccebok și am văzut pe Wall-ul scriitorului Nicolae Rotaru o postare legată de profesori. Am citit cu interes poezioara scrisă de Virgil Carlanopol și mi-am dat seama că exact asta simt și eu față de cei ce cu grjă m-au format.

La 25 de ani și un pic îmi dau sema cât de importanți au fost dascălii mei pentru ceea ce am devenit . Nu îi voi enumera deoarce ar fi imposibil să îi scriu aici pe toți, însă le mulțumesc din inimă pentru tot sprijinul acordat. Ca și elev am avut un vis, acela de a le calcă pe urme celor ce atâția ani mi-au fost prieteni nu profesori.

Dânșii mi-au pus în mână stiloul, m-aau încurajat când am scris prima poezie și m-au certat cu blândețe atunci când datorită mrejelor copilăriei am greșit. Acum după ce am terminat o facultate îmi dau seama cât de mult înseamnă să ai cunoștințe vaste. Viața ne oferă n posibilități, noi trebuie să învățăm să profităm de ele. Acum când sunt și eu dascăl la rândul meu înțeleg că pentru un profesor cel mai important este să vadă cum elevii săi ajung respectați datorită lor.

Iubim profesorii pentru că ne oferă totul fără să ne ceară nimic în schimb…

Advertisements

            

 

În anii ce-au trecut ca pasărea in zbor,

Eu fug spre rai adeseori,

Şi mă văd a nu ştiu câta-oară,

Amintindu-mi de anii de şcoală.

 

Cu ochii plini de lacrimi cristaline,

Şi inima de pietre scumpe înconjurată,

Mi se pare că plutesc de fiecare dată,

În vise de copilă fermecată.

 

Şi  şcoala mi se pare un palat,

Iar clasele nişte odăi iubite, însă

Să plec mi se pare ciudat,căci

Florile învăţăturii trebuie îngrijite.

 

În acei ani mi-am găsit menirea,

De a simţii şi a scrie ceea ce simt,

În anii de şcoală am învăţat iubirea,

Şi-am învăţat să nu mă mint.

 

Cu clipele m-am împrietenit,

Iar cu vremea sunt soră uneori,

Pentru că mă fac să-mi fie dor,

De anii pedepselor.

 

 

 

Imi curge-n vene poezia,
Iar versul imi aluneca prin palme
Nu stiu,nu pot sa evadez,aripile
Mi le taie si ma lasa fara arme ! 

Ma ciocnesc in neguri cu uitarea,
Si slovele imi sunt aduse din genuni,
Vreau sa iau istoria de brat,si
Sa valsez cu: ingeri,plasmi si rugaciuni !

Invinsa de lumina viselor de argint,
Si de pamantul sfant al puritatii
Ma prind cu fantezia impreuna,
In hora palpitanta a dreptatii!

Fara sa ma opresc, valsez ,
Dansez absorbita de haotice idei,
Ma prind in hora spumegata
Cu poezia de vanturi sfaramata.

Pierduta caut sa despart,
Dansul de haotic si haoticul de dans,
Si ametesc privind uimita,
Al imaginatiei balans!

21.05.2008