Posts Tagged ‘dementa’

Romania a clacat din punct de vedere social si politic.  Educatia a ajuns la un lux pentru elevii din mediul rural, ce nu mai contenesc cu intrebarile. Meseria mea de baza este cea de profesor, meserie ce m-a invatat sa ma testez atat pe mine cat si pe elevii mei. 

Anul acesta a trebuit sa trec brusc de la omul ce avea grija de o mama bolnava, la profesorul ce trebuia sa isi faca treaba.   Nu ma plang, insa bucuria de a avea avea in fata acele minuni curioase, era brusc distrusa de  disparitia mamei. Nu stiu cum am facut fata anului trecut, tinand cont de faptul ca la un momendat dat ajunsesem un robot.

Da, am  ajuns in stadiul de  a duce scola la psihiatru, nu, nu va speriati nu am luat-o razna, doar am incercat sa descriu scoala romaneasca asa cum este.  legile sunt proaste, salariile la fel, fara sa ne mai gandim ca ministerul semneaza ziua ce viseaza noaptea.

Sunt un om al scolii, atat ca invatacel, cat ca si cadru didactic, insa nu mai suport sa vad cum generatii de elevi ajung “macelarit” de un sistem ce  doreste innebunirea elevilor.

 

Voi ce credeti?

SANYO DIGITAL CAMERA

 

Scoala ar trbui sa insemne educatie, progres, frumuste nu tone de hartoage si rapoarte.  Nu doresc sa fiu cinica dar scrisul unor hartii ce nu le citeste nimeni nu inseamna educatie. Haideti sa tratam un sistem bolnav.

Advertisements

Romania a luat-o razna! Mai e putin pana ce incep sarbatorile de iarna si magazinele sunt pline. Ca in fiecare an, romanii au tendinta de a crede ca de Craciun si de Revelion se termina hrana in Romania.
Zi dupa zi, marile magazine intoxica audienta cu tot felul de promotii la produse ce in aceasta perioada ar fi inutile, dar oamenii le cumpara pentru ca sunt la pret redus. Orice produs redus cu cativa lei este bun, desi nu ne foloseste la nimic.
Goana dupa hrana este infernala, de parca s-ar inchide toate magazinele din tara dupa sarbatori.
Reducerile, desi nesemnificative, aduc isterie intr-o tara in care pentru unii mancarea este un lux. Psihoza a inceput inca din primele zile ale lunii decembrie cand supermarketu-rile au inceput sa se bata la propriu in lupta pentru clienti.
De la haine, jucarii, mezeluri, obiecte electocasnice la rechizite toate sunt la reducere. Cetatenii isi umplu cosurile de cumparaturi de parca ar veni sfarsitul lumii, acest fapt scotand in evidenta saracia crunta in care traim de 22 de ani.
De la infintarea mega magazinelor, locatiile acestora au devenit un fel de Vestul Salbatic. Oare de ce? Poate pentru ca nevoia oamenilor de consum este mult prea mare, iar puterea de cumparare este mult prea mica
Cine e de vina?

Romania a luat-o razna! Mai e putin pana ce incep sarbatorile de iarna si magazinele sunt pline. Ca in fiecare an, romanii au tendinta de a crede ca de Craciun si de Revelion se termina hrana in Romania.
Zi dupa zi, marile magazine intoxica audienta cu tot felul de promotii la produse ce in aceasta perioada ar fi inutile, dar oamenii le cumpara pentru ca sunt la pret redus. Orice produs redus cu cativa lei este bun, desi nu ne foloseste la nimic.
Goana dupa hrana este infernala, de parca s-ar inchide toate magazinele din tara dupa sarbatori.
Reducerile, desi nesemnificative, aduc isterie intr-o tara in care pentru unii mancarea este un lux. Psihoza a inceput inca din primele zile ale lunii decembrie cand supermarketu-rile au inceput sa se bata la propriu in lupta pentru clienti.
De la haine, jucarii, mezeluri, obiecte electocasnice la rechizite toate sunt la reducere. Cetatenii isi umplu cosurile de cumparaturi de parca ar veni sfarsitul lumii, acest fapt scotand in evidenta saracia crunta in care traim de 22 de ani.
De la infintarea mega magazinelor, locatiile acestora au devenit un fel de Vestul Salbatic. Oare de ce? Poate pentru ca nevoia oamenilor de consum este mult prea mare, iar puterea de cumparare este mult prea mica
Cine e de vina?

Sursa: Optimal Media

De ce am crezut ca totul a revenit la normal? Cum  de am fost atat de naiva? Cu iubirea cum ramane? Intrebarile acestea zac din adolescenta in capsorul meu pierdut in negura timpului.

Se spune ca iubirea e magica, si ca noi oamenii suntem vrajitori in arta iubirii. Porcarii, nimeni nu ajunge sa cunoasca dragostea adevarata pana nu trece prin focul suuferintei. Am trecut testul ? Dumnezeu mi-a lasat sufletul langa sufletul tau, dar oare tu ma vezi? Prea multe intrebari; nici macar nu trebuie sa le raspund.

Stiu deja ca pentru mine iubirea va ramane un mister. Nu voi cunoaste cu adevarat tainele dragostei, deoarece m-am nascut cu pecetea suferintei pe piept. Pietul meu este asltat de sagetile otravite ale durerii. Daca iubirea doare atat de tare in spate ramane ramane un suflet erodat.

Respir prin tine, traiesc prin tine, zambesc prin tine; par cuvinte mari. Este purul adevar. Am gustat din otrava buzelor tale, incercand sa alunc calm spre infinitul bucuriei dar ghinion, am murit. Imi reclam inima la tribunalul din cer pentru omucidere. Nu e drept!

De ce nu intelege ca nu se poate? Ma cert adesea cu un suflet si asa ucis de o inima ranita. Am platit destul. Acum merit o noua sansa. Ia-ma Doamne si readu-mi cuvantul la tacere, Ajuta-ma Stapane asa cum ai mai facut o data.

Jur ca nu voi mai crede in iubire. Imi voi da sufletul unui  singur om. Om care ma va lasa fara cuvinte. Nu stiu, poate gresesc dar nu as mai suporta inca o lovitura; nu acum!

Cu cat alunec spre nebunia viselor cu atat imi dau seama  ca totul e o naluca. Oare ce am de castigat din lupta cu propria inima? Nimic! Un mare si vesnic abis de lacrimi amarui.

As fi vrut sa decid eu ce e mai bine pentru mine, dar  nu stiu cum cineva a reusit sa desfac Cutia Pandorei tocmai acum.  Nu e drept!

Am scris de multe ori gandurile mele pe unde am putut: pe caiete, coli, servetele in restaurant, mesaje pe telefon; niciodata nu am crezut ca un simplu: “Nu te iubesc!’ poate sa doara atat.

Pecetea de care vorbeam mai devreme a transformat  paradisul in cosmar in mai putin de 1o secunde. Am murit de atatea ori gandindu-ma la iubire; de data asta. Am platit destul! Ajunge! Poveste povestilor declina orice amagire, patima sau falsa iubire.

Timpul m va ucide, sau ma va naste vom vedea!

Adio Corina Enache plina de rani. Bun gasit Corina Enache invingatoarea!

Seria “Pentru suflet!”