Posts Tagged ‘durere’

Lupta

A inceput razboiul intre inima si gand,

A inceput vesnicul calvar al visului pUrtat de vant,

Doamne, ajuta-ma sa zbor, sa lupt,

Nu doar sa scriu durerea in cuvant!

E mult, e greURomantic (17), e fad si rece

Urletul ce-mine trece,

Mor, mor, mor suflarea-mi drege,

Al iubirii zeu si rege!

Advertisements

As vrea sa plang….
Focul,
Din mine se face scrum …
Mistuind ,
Perfectul imperfect al inimii mele
Zdrobite,

Incet de vesnicul blestem al nefericirii

descărcare

Romantic (33)E intuneric, visele se pierd intre ele in timp  ce o  voce se aude in playetul muzical. Am dat piesa pe repeat de milioane id pde ori. Vocea imi canta “you are not alone”. pe naiba zic si inchid muzica. Ochii imi tremura, propria voce se pierde in zare. Lacrimile curg cerand incetarea suferintei, stiu sunt naiva sa cred ca iubirea inca  se afla acolo undeva.

Ma cutremura gandul ca inima at putea sa inceapa sa bata iar pentru cineva. Nu, nu e corect abia am pierdut tot, de ce sa pierd iar? Ajunge, mratonul de plansete se termina si imi dau seama ca inima mea e in pericol. Pericolul ma sfasie, nu mai vreau sa doara! Reneg, reneg fiecare frantura de iubire ce ar putea ajunge in inima mea. De ce? Nu mai pot sa rabd si sa tac, nu mai rezist sa asist la propria sinucidere.

Imi e teama sa ma indragostesc desi fiecare por ma arde de iubire…(aceasta este o poveste scrisa fictiv si trebuie tratata ca atare)

Agonie

Posted: January 29, 2014 in Anirock, Ganduri nespuse, Poezii
Tags: , , , , , , ,
CorinaEnacheStie cineva de ce plang continuu de ceva timp fara sa ma doara ceva? Stie cineva cum e sa razi fortat atunci cand inima iti plange? Oare suntem oameni sau pur si simplu roboti care nu mai au voie sa traiasca? Doare al naibii de tare sa iti fie teama sa respiri pentru ca fiecare respiratie ajunge agonie. E absurd sa nu poti sa spui un simplu “ajunge” lacrimilor ce curg pe obraz fara sa intrebe daca le dai voie. Pana acum scrisul imi era alinarea, acum si el pare ciudat de inuman, cuvintele nu mai au sens iar sufletul se stinge usor in neant…Ajunge!

De mult nu am mai incercat asta, sa scriu o poezie si sa o postez direct fara sa  o editez putin in prealabil. Nu mai stiu ce sa simt asa ca ma refugiez in ce imi e mai drag: scrisul. E 1 si ceva noaptea si nu pot dormii, nu pot gandii sau poate ca nu vreau habar nu am. E o nebunie ca un simplu om ce face multe lucruri sa clacheze. Sa vedem ce iese:

 

Si iarasi scriu aivea de durere.

Cerannd usor un zambet in tacere,

Sperand ca inima sa-mi bata

In piept mai tare cateodata!!

 

Pareri? Sper sa va placa….

 

Ei agonia este mare,

Durerea toata nu dispare

Si plang, si plang si plang

In hohot fara incetare!

 

 

Muntii de lumina pleaca,

In neant mereu, mereu

A ramas acum durerea

Sa o impart cu Dumnezeu!

 

 

9 decembrie 2013

 

Dragii mei,

In ultima perioada am tot analizat ceea ce fac oamenii din jurul meu si va spun ca ceea cea am vazut nu mi-a placut. La varsta mea oamenii se preocupa cu cat de des vor iesii luna asta in club, eu imi fac o meserie pe care iubesc enorm si una care ma ajuta sa nu o iau razna. Meseria de profesor o ador si ma defineste ca om, in schimb scrisul imi aduce aminte ca oamenii au nevoie de alti oameni.

Uneori viata e dura cu unii dintre noi asa ca suntem nevoiti sa traim drame pe care altii nici macar nu le imagineaza, in aceste momente avem nevoie de cei ce teoretic ne sunt prieteni. Personal, slava cerului am o groaza de prieteni printre care unii pe cale oamenii de rand nici nu viseaza sa ii cunoasca, daramite sa ii considere “prieteni”.

Prin aceasta scrisoare vreau sa va reamintesc ca nu suntem singuri in univers, ceilalti au nevoie de noi asa cum noi avem nevoie de ei. Uneori este mai important sa iesi la o cafea cu un amic decat sa primesti un milion de dolari. Am ajuns sa imi salut oamenii dragi doar prin retelele de socializare in detrimentrul  timpului petrecut face to face.

Va multumesc ca imi sunteti alaturi si ca mereu pot conta pe voi!

Cu drag,

Corina Enache

 

Emodecor

Posted: August 4, 2013 in Poezii
Tags: , , , , , , ,

619c79fd84bb2a75

 

Liniste,

Se sfarama nima-n cuvinte dulci, suave blande;

Ce mor suav

Strivite de emotii de décor sumbru.

Precum

Lespedea plumbului bacovian!

Mi se scurge veninul in venele-mi firae,

Gresind adresa

Se sperie de lumina si ajunge suav pe buzele-ti brazdate de dorul de

Paradisul gatului meu frant

Sadic de emodecorul sceptic din eul meu ce sufera

Absurd!

 

 

Ochii mei

Posted: January 20, 2013 in Ganduri nespuse, Poezii, Povesti
Tags: , , , , , , ,

59


 

 

Ochii mei sunt ca şi noaptea,

Ochii mei sunt o perdea,

Ochii mei salvează moartea,

Dacă cineva ar vrea.

 

Ochii mei alungă teama,

Ochii mei  primesc iubirea,

Ochii mei aduc în  suflet,

Tristeţea şi amintirea.

 

Ochii mei găsesc  speranţe,

Şi puterea de-a iubi,

Ochii mei mă ţin în viaţă,

În fiecare zi!

 

Dacă tu vezi ochii mei,

Îmi vezi inima şi gândul,

Dar peste timp doar eu şi ei,

Vom înconjura pământul.

 

Ochii mei privesc în taină,

Lungul drum al destinului,

Doar în ei găsesc acum,

Piramida timpului.

 

Cu ei lumea se dezmiardă,

Ochii mei sunt un abis,

Cu ei aş creea o lume,

Sau întregul Paradis!

 

 

 

 

– Virgil ANDRONESCU –Povestea unui destin dureros  I.

Georgeta Constantin s-a nascut la 18 august 1972, avea numai 900 de gr la nastere, iar medicii au declarant-o avorton, asa ca au lasat-o in voia soartei- sub cada din baie. Dupa prima noapte din viata ei, traita a  nimanui, dis-de-dimineata a fost gasita si salvata de sufletul mare al femeii de servici care facea curat. Toate astea s-au intamplat in urma cu 40 de ani, la fosta unitate spitaliceasca 23 August din Bucuresti. Georgeta a fost redata mamei sale si viata copilei a decurs normal pana cand deja implinise doi anisori. La frageda varsta a copilariei destinul i-a rezervat o prima mare durere, durere ce se poate observa si astazi: a suferit un accident, din cauza caruia a ramas fara ochiul stang. Acum poarta proteza de sticla in locul ochiului pierdut. ,,Eu m-am nascut bine!’’ spune Georgeta, cu o mare bucurie in glas. A mers bine pana la varsta de 21 de ani, ca un om normal- care a fost si este, numai ca de la aceasta varsta, fiind la scoala la Arad, intr-o dimineata nu a mai putut indoi un picior la mers. Tot ea spune, totusi cu mare nadejde in suflet, ca medicii nu au stiut care este cauza inflexiunii piciorului piciorului drept. A revinit in Bucuresti, a mers si la alti medici pentru a afla exact ceea ce i se intampla si de ce; ce e de facut pentru a-si recapata mobilitatea piciorului. In urma investigatiilor i s-a pus diagnosticul de RETRACTIE DE CVADRICEPS CU DEPLASARE DOI CENTIMETRI CU DEPLASARE DE ROTULA. ARE NEVOIE DE 5000 DE EURO, O SUMA MODESTA, PENTRU A PUTEA MERGE DIN NOU PE PROPRIILE PICIOARE!

TELEFOANE: 0724 076 813; 0212 33 9 634

CONTURILE SINT LA BANCA BRDE  AGENTIA FLOREASCA  PE NUMELE CONSTANTIN GEORGETA 

RO 43BRDE 445 SV099 67 98 4450 in EURO; 
RO 07 BRDE 445 SV 854 298 544 50 in LEI.
 

Adresa de facebook a Georgetei:  http://www.facebook.com/constantin.georgeta.50

POVESTEA CONTINUA !

 

Ce pot spune drept omagiu?                    

Flacara din ochii s-a stins….

Azi am ingropat poetul,

Dar vulcanul  s-a aprins!

 

 

Am inchis in versuri boli

Cadavre vii in asfintitre

Pasind in lanturi uneori,

A flacarilor uneltire.

 

Zambet viu de pui de om

Un adio tu ne spui

Esti Vulcan  poet ori om?

Din mormant  tu viu ramai….

 

Daca nu as fi roman

As emigra in Romania, tu

De nu ai fi poet

Te-ai insura cu poezia

 

Adrian si Paunescu corelatia fatala,

Eminescu –Paunescu uniunea ideala

Astazi flacara s-a stins,

Insa a erupt vulcanul!

 

Imi e atat de dor de mine. Nu mai suport singuratatea, e mult prea mult. Incerc din rasputeri sa  ma lupt  cu disperarea; dar nu cred  ca o voi invinge vreodata.  Ma sufoc in propriile ganduri si iluzii.  Vreau sa plang pana la epuizare dar lacrimile nu mai vor sa apara pe obrajii  brazdati  vraja suferintei…

Versuri? Nu am mai putut doua versuri cu subiect si predicat  de cateva saptamani.  Nu mai pot respira aer curat, in plamanii mei ajunge doar praful vulcanic al durerii.  Unde voi ajunge? In ce colt  gradinii iadului imi voi petrece suferinta?

Oare e adevarat? Poate ca e un cosmar din care nu mai pot sa ies. Plansul, pieirea si mai ales disperarea au ajuns deja la ordinea zilei in viata mea…. Mai demult am jurat ca nu voi mai scrie asemenea lucruri pe blog, dar chiar am ajuns la capatul puterilor.

Sunt fantoma Corinei Enache  de altadata.  In jurul meu lumea se strange si se face bucatele.  Cred ca norul vulcanic islanndez a reusi sa oamoare pana si al noulea cer.

Nota de autor: Acest articol este  doar rodul imaginatiei mele, si trebuie luat ca atare. Multumesc!

Doamne! E atat de crud noroiul care ma umple pana la radacina…. E groaznic sa pierd tot datorita unui vulcan ce erupe.  Trilogia  noroiului crud ma scoate din minti.