Posts Tagged ‘geografie’

Geografía-PolíticaInaite de a incepe sa scriu acest articol as vrea sa va spun ca  titlul este o adaptare personala a unei expresii folosite de un fost profesor” Geografia e in noi”, lector universitar doctor Dan Eremia.

Ieri am realizat ca orice as face in viata, tot de geografie dau.  Mereu am dorit sa fac lucruri diferite cu viata mea si de aceea am ales o alta facultate pentru master. Ce credeti? Din 5 cursuri 3 sunt geografie pura. Nu imi venea sa cred! Ieri am avut bucuria de a trece prin foata facultate. Am revazut un sfert dintre “fostii profesori expirati” vorba domnului profesor Florin Vartolomei  Pentru dansii am promis ca voi scrie o carte dupa ce voi termina masteratul.  Pentru a va demonstra ca e adevarat  va voi  da o mica mostra  din “Ganduri nespuse”:

  ”   2 octombrie 2007….ziua ce a ramas in mintea mea  precum cea mai frumoasa zi din viata mea. Orice inceput  pentru mine a fost greu, dar acesta a insemnat bucuria de a putea cunoaste tainele celei mai mai frumoae stiinte din lume: Geografia.

    Si  acum dupa  atatia ani inca mai  simt bucuria acelei zile. Soarele stralucea pe cer precum diamantele unei regine, iar subsemnata nu intelegea de ce inima ii batea cu viteza lumiii. Inca de la inceput am simtit din plin simplitatea si familiaritatea locului. Teama se citea pe fata mea, iar mintea zbuda peste mari si tari. Nu stiu daca intelegeti, dar fiecare gand se indrepta spre  siguranta ca la sfarsitul facultatii voi stii “orice despre orice”.

      La un moment dat am inchis ochii si mi-am imaginat ca beau un  ceai la cabana Babele(ceea ce la sfaesitul anului s-a si intamplat).

      Acum, dupa ani am impresia ca acea zi a fost ieri. Finalul acelei perioade a insemnat despartirea nu numai de cladire, colegi si cursuri,ci de  poetii naturii.. Inceputul a fost o raza de soare, un moment ce imi va marca viata pe viitor mai mult decat orice. Poetii naturii sunt  profesorii ce ne inlesneau munca prin fascinantele povesti ale dansilor.  2 octombrie este si ziua mea de nastere, asa ca in acel an nu numai ca mi-am  sarbatorit ziua, dar am si aflat menirea vietii mele. Imi amintesc cu drag aproape fiecare zi de  faculttate incepand cu primele vorbe spuse de un profesor universitar:” Buna ziua si bine ati venit prichindeilor!””

Cam asa incep gandurile mele nespuse….Sper sa va placa si ma ales sa fie o surpria placuta pentru fostii mei profesori dragi.

Advertisements

Imi bate vantul printre palme,

Iar ochii-mi pustiiti  de lume, plang…

Trasnindu-mi in  patima interioara..

Geografia nescrisa a sufletului eului meu sfant…

Cladirea zambetelor vechi de mii de ani,

Imi respira patimile vechi.

Palpand nevrotic neamul romanesc

Firav, vlaguit, nesigur..

Grabit de  al cuvintelor priveghi…

Istoria se pierde prin cetati..

Adesea ele nevazand lumina

Asteapta Romania sa renasca si

Sa ridice iar cortina!

3 September 2012

 

Alerg pe calea ferata a sufletului meu,

Eploatand

Smerita resursele ce sunt pe terminate.

Falie cu falie,

Creez platforme de lumina

in piemonturi intunecate!

Unde le-am pierdut pe toate?

Le-am regasit in carsturi rafunate,

Rauri limpezi  spumegate,

In cascade adunate.

 

 

Iarasi student geograf…Pentru a nu stiu cata oara am simtit increderea unor oameni pe care ii admir, prin cele doua zile petrecute in Tabara Arbanasi.  Zilele trecute am avut iar ocazia de a vedea unul dintre cele mai spectaculoase fenomene din Romania.

Pentru doua zile am lasat politica deoparte si  am revenit la prima mea pasiune irevocabila: geografia.  Catinel, catinel cu rucsacul in spate am reusit sa retraiesc  bucuria de a fi iarasi una cu natura.

Inca de la plecare rememoram zambind locurile vizitate prima oara cand am fost in acesta aplicatie practica.  E de prisos sa va mai spun ca acum am vazut fenomenul cu alti ochii. Dupa trei ani de facultate aceasta mica escapada a fost exact ce am avut nevoie.

In ultimele cateva luni politica mi-a cam acaparat atentia si pentru cateva minute am simtit nevoia de a mai auzii frumosul limbaj geografic.  Initiativa mea a fost un succes deoarece domnii profesori mi-au aratat inca odata ce inseamna profesionalismul.

Culmea a fost ca desi imi petrec trei sferturi din viata in capitala  pana sambata nu stiam foarte multe lucruri despre istoria acesteia.  Cu mare emotie am trecut prin toate subunitatile Campiei Romane,ajungand intr-un sfarsit la Institutul de Hidrologie de la Aldeni, Platoul Meledic, Muntele de Sare de la Lopatari  si evident Paclele Mici si Paclele Mari(Pe romaneste aceste pacle sunt vulcanii noriosi)

Nu scriu aceste randuri ca sa ma dau mare, ci pentru ca putina lume cunoaste zona in care se gasesc aceste minunatii ale naturii. Am vizitat aceasta parte a tarii de doua ori si v-o recomand cu caldura, cum dealtfel recomand vizitarea fiecarui locsor din superba Romanie.

In ultima parte as dori sa ii multumesc domnului Cezar Gherasim organizatorul aplicatiei ca m-a suportat inca doua zile ( nu stiti ce patea sacracu’ om cu mine la cursuri si seminarii=))).

Promisiuni, proiecte…si nimic mai mult.  Rosia Montana devine  mina de aur a canadienilor.  Oare romanii nu sunt in stare sa isi expluateze singuri propriile resurse? 300 de milioane de dolari, cam atat a castigat compania canadiana  datorita aurului romanesc. E mult, e putin nu stim dar important este  ca  iarasi  romanasii  isi vand tara  pe bani putini.

Am ajuns sa vindem si ultima farama de demnitate a acestei tari doar ca sa putem stoarce din alte parti. Cat de penibil poate fi? Puterea econimica a Romaniei este deja zero barat, e imposibil sa facem o treaba fara sa implicam marile puteri economice ale lumii?
Cam asta este soarta pamantului  sacru pe care calcam: sa fie  sfaramat in  milioane de bucati de un sistem corupt. Cu aurul Apusenilor putem scapa de inca cinci crize financiare dar cu o conditie sa il expluatam noi.

In cursurile de la facultate am invatat despre aceasta zona ce poate avea un potential de exceptie pentru ceea ce dorim sa numim economia romaneasca. Suntem prea mici pentru o lume a banilor spalati pe spinarea  patriei. Am devenit ceea ce vor altii din lacomie sau din pura curiozitate? Unde se va ajunge fara sa ranim ce a mai ramas  din integritatea umana? Suntem oameni sau sclavi ai zeului ban?

In final putem spune clar si raspicat ca  bogatia resurselor acestei tari trebuie sa ramana  a cetatenilor nu a partidelor politice, oricare ar fi acestea. Ignoranta fata de acest subiect va duce strict la desfintarea  patrimonilui romanesc! Sa facem ceva!

   America de Nord– continentul unde exista S.U.A. tara tuturor posibilitatilor mi se pare acum o poveste a unui mare geograf desenata in stele. Fascinat din toate punctele de vedere mi “s-a confesat” printr-o lucrare fascinata pe care o devorez la propriu de cateva zile.

“America de Nord: Canada, Statele Uninte ale Americii, Mexic-geografie umana, fizica si econonica” scrisa de Ion Marin si Marian Marin mi-a reconfirmat daca mai era nevoie ca visul american exista.

Pentru orice geograf aceasta parte a lumii este “mana cereasca” prin: geologie, geomorfp;ogie si mai ales geografie umana si economica.  Puterea ce a acaparat lumea economiei mondiale are un potential de neoprit.  Resursele nord-americane si chibzuinta locuitorilor acestei parti a lumii au facu ca: Mexicul. Canada si fara indoiala S.U.A sa traiasca intr-p lume pe care noi ceilalti oameni de rand sa o dorim cu ardoare.

Stiam impactul acestei parti  a lumii dar niciodata nu m-am gandit ca se poate ajunge atat de departe… E extraordinar sa privesti lumea vazand-o prin randurilor unor oameni ce au facut sin cercetarea geografica p  arta… In curand voi prezenta pe rand si celelalte continente…

     Domnisoara licentiata in Geografie si-a facut timp sa dea netul peste cap pentru a afla totul despre formarea si evolutia planetei mama. Tip-til am reusit sa imi umplu bibloteca  din calculator cu tot felul de carti, enciclopeii, dictionare, rezumate de teze de doctorat pe care le citesc cu o placere diabolica.

Ma lasa fara cuvinte explicatiile unor oameni ce fac cursuri precum : “Geomorfologia”, “Geologia”, “Topografia si cartografia” si  cartile domnului Grigore Posea (pentru mine acest profesor inseamna Geografia insasi) sa devina accesibile tuturor celor pasionati si sa para o joaca de  gradinari.

Sincera sa fiu cu cat citesc mai mult cu atat as vrea sa aflu mai mult pentru ca, curiozitatea umana cand este alimentate de  un sut dat cand si unde trebuie face minuni.

De la un simlu serch pe Google  am ajuns sa devorez tot ce mi se pune la dispozitie cu  putere de selectie impusa evident de anii de facultate. printre cartile pe care imi voi face timp sa le citesc este si “Geomorfologia Romaniei” scrisa tot de domnul Grigore Posea in care mi-a atras atentia dedicatia de la inceput:

”  Dedic aceasta carte Geografiei Romaniei, ca stiinta si ca realizare care mi-a orientar in permanenta pasii in cercetatre”

 

 

Si totusi doare…

Nu imi vine sa cred; se termina facultatea iar eu mai  vreau sa raman acolo cel putin un secol.  Sfarsitul e aproape si nu am cum sa nu recunosc ca momentul final ma sperie grav. In acesti cativa ani am invatat enorm si am realizat in sfarsit am gasit un loc in care sa spun ca ma simt ca acasa.

Ciudat este ca imi va fi dor de toata lumea dar mai ales de domnii profesori  care mi-au oferit increderea dumnealor.  Se termina si eu nici macar nu am apucat sa invat un sfert din cate aveam de invatat.

Timpul curge ingrozitor de repede si de aceea as vrea sa ma inclin in fata celor ce au reusit sa ma  faca sa uit  de tot prin bucuria si simplitatea dumnealor.

Inainte de a incheia as vrea sa le spun citiorilor acestui blog ca “Geografia e in noi!” nu o spun eu; ci un om mai inteligent decat mine. Multumesc!

 

Se iau: 3 cadre didactice, 200  de studenti  si 3 autocare se asezoneaza cu tainele misterioase ale Geografiei si reteta  este  perfecta. Translvania inima Romaniei a fost invadata de curiozidatea dementa a 2 oo de geografi pregatiti pentrru orice dar nu si pentru ceea ce a urmat. Cuvintele sunt de prisos pentru a putea descrie vreodata impunatoarea maretie a reliefului transsilvaneam in particular si roamesc in general.

Traseul gandit strategic de domnul lector univeritar doctor Radu Pitigoi  ar fi satisfacut  cel mai exigent turist sau geograf.  Am coborat din tren in Brasov si  in 3 zile am trecut prin: Brasov, Sfantul Gheorghe,  Miercurea Ciuc, Tusnad, Borsec, Toplita, Lacul Rosu. Cheile Bicazului,  Praid, Filias, Corund (raiul ceramicii si unul dintre singurele locuri in care se gaseste ceramica neagra), Sovata si  Sighisoara.  Aceatea sunt doar cateva dintre locurile  vazute in  doar 3 zile.

In afara de peisajul ce intrecea orice imaginatie practica de specialitate ne-a  oferit la fiecare pas  bucuria de a cunoaste  geomorfologia  fiecarei unitati de relief in parte.  Organizatorul practicii  domnul  Pitigoi  a tinut pe jar 2oo de oameni care nu conteneau  sa se intrebe: “cum?”, “cand?” sau ” de ce?” natura ne joaca  feste in fiecare zi a vietii noastre.

Ceata lui Pitigoi( cum imi place sa le spun celor ce au participat la praxtica) a invadat inima tarii  masurand cu sfiala maretia unor forme de relief cioplite de Romania in mii de etape geologice.

Ceata lui Pitigoi multumeste conducatorului  pentru  incursiunea facuta in  centrul Romaniei. Multumim!

Cu ceva timp in urma am fost intrebata de un foarte bun prieten ce naiba cauta o poeta la Facultatea de Geografie?  La inceput nu am dat prea mare importanta intrebarii dar pe parcurs am inceput sa ma gandec serios la raspuns. Partea amuzanta a povestii este ca acest prieten s-a trezit( sa nu zic altceva) sa imi adreseze aceasta intrebare chiar in ultimul an de facultate.

Buna intrebare; greu raspuns.  Am cautat  din rasputeri sa gasesc un motiv plauzibil  pentru alegerea facuta, nu am gasit.  Intrebarea aceasta a venit ca un pumanl pentru un om care se pricepe la cuvinte.  M-am calmat, am gandit problema si am reusit  sa imi pun ordine in ganduri: geografia era singurul drum pe care puteam sa o apuc, era singura stiinta ce  se lega perfect de prima mea dragoste: poezia.

Practic am continuat drumul poeziei prin motivul principal al oricarei poezii: dragostea de natura. Nu am crezut vreodata ca  o joaca de copil poate ajunge la ceva atat de profund si important.   Habar nu am  de ce dar cand citesc cate un curs sau cate o informatie parca  incep sa imi imaginez ca  sunt acolo:  in varf de munte, in capat de deal,  pe malul unei ape cristaline  sau pe aripile vii ale cerului.

Geografia este singura stiinta de pe lume ce a indraznit sa concureze cu misterioasle sinusuri ale poeziei. Legatura dintre cele doua e atat de stransa incat nici macar nu iti dai seama daca geografia este poezia insasi, sau poezia este arma letala a singurilor oameni ce citesc in fiecare bataie a vantului fiecare respiratie a planetei. (Enache Corina, 2011)