Agonie

Stie cineva de ce plang continuu de ceva timp fara sa ma doara ceva? Stie cineva cum e sa razi fortat atunci cand inima iti plange? Oare suntem oameni sau pur si simplu roboti care nu mai au voie sa traiasca? Doare al naibii de tare sa iti fie teama sa respiri pentru ca fiecare respiratie ajunge agonie. E absurd sa nu poti sa spui un simplu “ajunge” lacrimilor ce curg pe obraz fara sa intrebe daca le dai voie. Pana acum scrisul imi era alinarea, acum si el pare ciudat de inuman, cuvintele nu mai au sens iar sufletul se stinge usor in neant…Ajunge!

De mult nu am mai incercat asta, sa scriu o poezie si sa o postez direct fara sa  o editez putin in prealabil. Nu mai stiu ce sa simt asa ca ma refugiez in ce imi e mai drag: scrisul. E 1 si ceva noaptea si nu pot dormii, nu pot gandii sau poate ca nu vreau habar nu am. E o nebunie ca un simplu om ce face multe lucruri sa clacheze. Sa vedem ce iese:

 

Si iarasi scriu aivea de durere.

Cerannd usor un zambet in tacere,

Sperand ca inima sa-mi bata

In piept mai tare cateodata!!

 

Pareri? Sper sa va placa….

 

Ei agonia este mare,

Durerea toata nu dispare

Si plang, si plang si plang

In hohot fara incetare!

 

 

Muntii de lumina pleaca,

In neant mereu, mereu

A ramas acum durerea

Sa o impart cu Dumnezeu!