
De mult nu am mai incercat asta, sa scriu o poezie si sa o postez direct fara sa o editez putin in prealabil. Nu mai stiu ce sa simt asa ca ma refugiez in ce imi e mai drag: scrisul. E 1 si ceva noaptea si nu pot dormii, nu pot gandii sau poate ca nu vreau habar nu am. E o nebunie ca un simplu om ce face multe lucruri sa clacheze. Sa vedem ce iese:
Si iarasi scriu aivea de durere.
Cerannd usor un zambet in tacere,
Sperand ca inima sa-mi bata
In piept mai tare cateodata!!
Pareri? Sper sa va placa….
Ei agonia este mare,
Durerea toata nu dispare
Si plang, si plang si plang
In hohot fara incetare!
Muntii de lumina pleaca,
In neant mereu, mereu
A ramas acum durerea
Sa o impart cu Dumnezeu!