Posts Tagged ‘imaginatie’

images (2) - Copy

Indragosteala, iubire sau atractie? Ce simt in fata acestui om? Cand imi aduc aminte cata suferinta aduce iubirea imi vine sa ma intorc in timp si sa sterg tot. Habar nu am de ce inima i-a apartinut din secunda in care l-am zarit. Poate nu  va fi niciodata ceva intre noi, poate ca nu va afla in veci ce simt, tot ce conteaza ca imi da puterea sa rezist.

Nu vreau sa ma inteleaga nimeni gresit nu imi doresc infinitul, ci doar un zambet. Durerea pricinuita de un vis destramat in bucati  ma face sa nu am incredere in nimeni, insa inima nu poate fi oprita sa bata. Persoanele ce au atata iubire de dat cata am eu, nu pot traii fara sa iubeasca.Dumnezeu stie ca eu vreau doar sa iubesc, nu cer nimanui sa imi impartaseasca trairile.

Tot ce vreau sa subliniez e ca fiorii de iubire vin involuntar si inima nu bate pentru cineva la comanda….(aceste randuri sunt rodul imaginatiei si trebuie luat ca atare).

Advertisements

Romantic (33)E intuneric, visele se pierd intre ele in timp  ce o  voce se aude in playetul muzical. Am dat piesa pe repeat de milioane id pde ori. Vocea imi canta “you are not alone”. pe naiba zic si inchid muzica. Ochii imi tremura, propria voce se pierde in zare. Lacrimile curg cerand incetarea suferintei, stiu sunt naiva sa cred ca iubirea inca  se afla acolo undeva.

Ma cutremura gandul ca inima at putea sa inceapa sa bata iar pentru cineva. Nu, nu e corect abia am pierdut tot, de ce sa pierd iar? Ajunge, mratonul de plansete se termina si imi dau seama ca inima mea e in pericol. Pericolul ma sfasie, nu mai vreau sa doara! Reneg, reneg fiecare frantura de iubire ce ar putea ajunge in inima mea. De ce? Nu mai pot sa rabd si sa tac, nu mai rezist sa asist la propria sinucidere.

Imi e teama sa ma indragostesc desi fiecare por ma arde de iubire…(aceasta este o poveste scrisa fictiv si trebuie tratata ca atare)

 

Imi curge-n vene poezia,
Iar versul imi aluneca prin palme
Nu stiu,nu pot sa evadez,aripile
Mi le taie si ma lasa fara arme ! 

Ma ciocnesc in neguri cu uitarea,
Si slovele imi sunt aduse din genuni,
Vreau sa iau istoria de brat,si
Sa valsez cu: ingeri,plasmi si rugaciuni !

Invinsa de lumina viselor de argint,
Si de pamantul sfant al puritatii
Ma prind cu fantezia impreuna,
In hora palpitanta a dreptatii!

Fara sa ma opresc, valsez ,
Dansez absorbita de haotice idei,
Ma prind in hora spumegata
Cu poezia de vanturi sfaramata.

Pierduta caut sa despart,
Dansul de haotic si haoticul de dans,
Si ametesc privind uimita,
Al imaginatiei balans!

21.05.2008

In ultimele 3 zile pe buzele tuturor  se afla o singura intrebare: “Ce fac de sarbatori?” Mi se pare aiurea sa intreb asta atunci cand nu am nici un plan.  Nu sunt un om extrem de iubitor de agitatie si de aceea  am  ales sa fac sarbatorile acasa cu parintii mei.

Oferte au fost destule dar petrecerile ma plictisesc.  Nu imi place sa ma plimb printre gunoie si betivi. Pentru mine un party inseamna clar ca se imbata careva si o face de oaie.

Multi imi spun ca sunt antisociala si ca  ar trebui sa imi fac mai multi prieteni dar eu imi rezerv dreptul de a alege cu cine  vorbesc. Urasc cu desavarsire: ipocrizia, nesimtirea, minciuna dar mai ales: prostia.

In viata mea  au intrat oameni ce ii suport din pura mila si pe care ii detest cu  desavarsire. Viata e dura si orcine trebuie  sa fie puternic sa ii faca fata. Dupa zile intregi de intrebari imi dau seama ca cel mai mare defect al unui om este prostia.

Cand intalnesc un om ce sufera de prostie il analizez si imi dau seama ca imaginatia mea este net inferioara aberatiilor ce le poate spune o persona ce sufera de aceasta boala. Cea ce nu inteleg prietenii mei este ca eu nu consider ca bolnav este cel care nu stie carte, ci cel ce habar nu are cu ce se mananca viata.

Prostia se trateaza da uneori e prea tarziu!

Imi e atat de dor de mine. Nu mai suport singuratatea, e mult prea mult. Incerc din rasputeri sa  ma lupt  cu disperarea; dar nu cred  ca o voi invinge vreodata.  Ma sufoc in propriile ganduri si iluzii.  Vreau sa plang pana la epuizare dar lacrimile nu mai vor sa apara pe obrajii  brazdati  vraja suferintei…

Versuri? Nu am mai putut doua versuri cu subiect si predicat  de cateva saptamani.  Nu mai pot respira aer curat, in plamanii mei ajunge doar praful vulcanic al durerii.  Unde voi ajunge? In ce colt  gradinii iadului imi voi petrece suferinta?

Oare e adevarat? Poate ca e un cosmar din care nu mai pot sa ies. Plansul, pieirea si mai ales disperarea au ajuns deja la ordinea zilei in viata mea…. Mai demult am jurat ca nu voi mai scrie asemenea lucruri pe blog, dar chiar am ajuns la capatul puterilor.

Sunt fantoma Corinei Enache  de altadata.  In jurul meu lumea se strange si se face bucatele.  Cred ca norul vulcanic islanndez a reusi sa oamoare pana si al noulea cer.

Nota de autor: Acest articol este  doar rodul imaginatiei mele, si trebuie luat ca atare. Multumesc!

Doamne! E atat de crud noroiul care ma umple pana la radacina…. E groaznic sa pierd tot datorita unui vulcan ce erupe.  Trilogia  noroiului crud ma scoate din minti.