Posts Tagged ‘inima’

7N2YTOS45WLEJDS2NUO1F7L43Am avut parte de toate senzatiile din lume in ultimile zile. Am asteptat sa treaca senzatia ca sa va pot spune ce simt. Cineva ma intreba astazi de ce nu spun ce simt, ei bine refuzul ar fi prea mult. Inima mea cunoaste durerea mult mai bine decat fericirea, mecanismul de aparare a distrus orice urma de indrazneala din mine.

Imi e asa de teama sa nu il dezamagesc, sa nu il atrag in lumea mea aproape fara sens incat mai bine tac. Ce sa ii ofer? o inima distrusa de indoiala si un suflet demult inmormantat? Nu, nu pot distruge viata unui om doar pentru simplul fapt ca il iubesc.

Pasaj cu pasaj, fiecare parte a acestui blog ma face sa alerg in mine si sa spun stop…Oare merita un om perfect sa fie atras intr-o lume gothica in care totul e negru? nu, nu merita nimeni sa ajnunga atras in nefericirea mea… Luxul acestui blog ma sperie, oare o fi bine sa scriu ce simt?

Cea mai mare dovada de iubire e sa nu ii spun ce simt….

Advertisements

valentinsday-01w301051725077.8087Iubesc, e atat de simplu. Iubirea  abia a reaparut in viata mea si nu am puterea sa ii fac fata. Nu credeam ca inima imi va mai bate vreodata pentru cineva,  iubirea tradata de dinainte imi secase speranta. Fericirea imi e umbrita de crunta realitate: sunt soritita nefericirii.

Mereu am dorit iubirea cu atata ardoare ca ma ardea inima, e adevarat am iubit si iubesc cu patima insa nu cred ca am fost vreodata iubita. Inauntrul meu se duce o lupta: ce sa fac? sa ii spun ce simt sau sa plang in singratatea mea pana ma ofilesc si mor de durere.

Mi se usuca inima de dor si nu stiu cum sa fac, nu mai am nici un gand de reusita. Ma simt blestemata sa simt o iubire mistuitoare si sa ma usuc de dor.

Simt ca mor, ca fiecare gand se duce la el. Ma innebuneste ideea ca eu plang si el habar nu are ca in curand ma poate  ucide prin inprudenta.  Ce sa fac?

Romantic (3) - Copy7 ani, atât a durat ca drumurile noastre să se intersecteze iarăși. Prima iubire a revenit în inima mea mai vie decât atunci când soarele lumina prima oară relația a doi adolescenți cuprinși de frenezia primei iubiri. Ce pot spune despre bucuria revedderii? A da…a fost mai intensă decât tot ce am trăit vredată.

Mereu am știut că inima nu îmi va bate pentru altcineva dar am sperat să te regăsesc în cei ce vremelnic au trecut prin viața mea. Iubirea a renăscut precum faimoasa pasăre Pheonix. E minunat să  iubești cu tot sufletul și viața ta să fie mai frumoasă decât în cele mai minunate vise.

Perfect e puțin spus, e mai important ce urmează nu ce a trecut șa că îmi las viața pe mâna destinului  ce mă va învăța ce să fac…Nu pot să cred că după atâta tim te-am regăsit…

 

 

60

Prezentul meu se stinge epic,

Avand in palme

Globul pamantesc cu milioanele de oameni, ce

Respira clipa mea de azi

Prin patimi ale marginilor de suflet gol create

De noaptea agera si clara

Ce tristetea,

doboara prin prezenta   lacrimilor

Venice,

Trainice,

Neclare, zadarnice si pure!

In sfarsit unul dintre artistii me preferati aduce pe piata un produs fresh si cald. Noul videoclip al baimareanului Paul Panait pune inimile romantice pe jar.  Simplu si boem; ‘ Intr-o zi” aduce noii generatii nebunia baladelor de alta data. Autorul a mai multe piese de succes, mai ales a mega-hittului “Adio” reuseste sa demonstreze ca si in 2012 mai exista romantici incurabili.

Cu o voce calda suava si linistitoare Paul  ne aduce boemul intr-o lume plina de mentalitati mediocre si mondenitati macabre. Artistul ne ofera o bucatica din universul sau, lasand deoparte setea de bani a alrora. Succes PAUL PANAIT  si multumemim ca  ne oferi muzica ce iti place, nu cea  ce o canta toti pentru bani!

 

Imi poezesc durerea de a sterge moartea de pe buzele-mi firave,

Brazdate,
Aiurea de paginile-mi zbuciumate de necuvinte.
Respir
Acum povestile propriilor amintiri inmormante in sange.
Solemn;
Pun pariu cu viata ca perdelele Bisericii mele ard in flacarile iadului….
Rescriindu-mi
Codul genetic in litere, cuvinte, propozitii si fraze alung cosmarul,
Infasurat,
In prealabil in cearceafuri de papirus!

Corina Enaxhe                                                17 iulie 2008

 

 

Imi astern surasul pe hartie

Nesperand

Uitarea sfaramata de eternitatea

Surda .

Ah…ce repede vibraza

Umbra

Ingetatelor amintiri  picate  din cer!

Renunt..,

Imi sunt patima si cheie,

Aleasa

Strajnic de zei pentru pieire

Nestigherit

Se plimba umbra umbri mele  in mine

Catand

Nemarginirea…

 

Enache Corina                                     18 November 2009

Romania mai are putin si piere de pe harta lumii din cauza  indiferentei colective ce o anihileaza. Dupa ce a trecut cu bine de ceea ce unii considera o revolutie, tara noastra este iarasi zbuciumata de o politica morbida.
Nesansa romanilor a fost refacerea aproape imediata a “Partidului Comunist”.  Inca din primele zile ale anului 1990 a inceput lupta acerba pentru putere si suprematie.  Noua logica a politicienilor de atunci a fost inevitabil: “Hai sa distrugem ce au facut astia”, si prin “astia” se referau cu buna stiinta la cetatenii ce si-au spetit oasele in apusa era comunista.


Acum dupa ce falnica democratie ne-a intrat in oase, unii inca mai traiesc cu nostalgia epocii ceausiste. Oare de ce dezgropam mortii de fiecare data cand nu avem ce face? Nu ne ajung  cei ce traiesc bine mersi pe banii nostrii?
Era dupa era, an dupa an, am trait in suflete cu teama ca nu suntem buni de nimic. Totally wrong! Clipa de clipa trebuie sa ne amintim ca in vremuri apuse am fost granarul Europei, depasind state ce acum au suprematia.
De ce sa cersim din multul altora, cand putem “sa traim bine” cu putinul Romaniei? A  da,  toate darurile oferite de pamantul omanesc trebuie vandute altora pe sume de nimic. Trezirea oameni buni! Poporul asta a supravietuit mii de ani fara ajutorul nimanui, de ce nu ar face-o si acum?
Natiunea romana ar putea  sa prospere fara niciun efort din partea altor popoare, dar noi preferam sa fim lasi si sa lasam politica sa ne  intunece mintea. Nimeni nu stie mai bine ce isi doresc cetatenii romani, decat chiar ei. Este adevarat si sistemul are o parte din vina, dar oare noi nu suntem vinovati? O, ba da, si inca cum, demnitatea noastra a fost manjita de crize economice si  mite electorale.
In final haideti sa raspundem la o intrebare simpla: Statul roman, print sau cersetor?
Corina Enache

Sursa: Optimal  Media

Inca de la inceputul erei democratice in Romania treaba asta cu cadrele didactice a cam lasat de dorit. In cei peste 20 de ani de la revolutie, in loc sa evoluam am involuat din punct de vedere cultural. In perioada comunista cadrele didactice erau respectate, atat de elevi cat si de societate. In 2012  acest privilegiu nu mai exiata. Scolile din tara sunt pe butuci, profesorii nemotivati si prost platiti iar elevii mai derutati ca niciodata.

Acum ceva timp, daca ridicai tonul la cel de la catedra, nu stiai pe unde sa scoti camasa. Mai nou, cel de la catedra este batjocorit fara drept de replica. Daca ai ghinionul de a fi profesor in anul curent si ridici tonul la elevii tai, acestia suna imediat la 112 si tu ramai masca. Unde sunt respectul, demnitatea si bucuria de a merge la scoala? Societatea, impreuna cu parintii care au senzatia ca odraslele lor sunt cele mai cuminti le-au ucis.

Cu un salariu de nimic si cu demnitatea calcata in picioare, profesorii raman totusi fideli gandurilor si sperantelor cu care au plecat la drum. Intr-o lume terorizata de  incultura televizata si prostitutie pe fata in toata mass-media, tinerii din ziua de azi au  tendinta de a crede ca tot ce zboara se mananca. Oare asa sa fie? In viata totul se castiga prin ambitie si munca, nu prin lene si miscat de gene.

Datoria profesorilor, printre care ma numar si eu, este aceea de a nu spulbera visele, ci de a-i invata pe elevi sa le realizeze prin munca lor, nu a altora.

Corina Enache

Sursa: Optiml Media

Dupa un an plin de bucurii si impliniri sufletesti am facut un bilant. Jumatate din ceea ce am realizat in 2011 s-a conturat datorita unei vointe inimaginabile si a unei placeri extraordinare.

Am inceput sa vad viata cu alti ochii atunci cand am ajuns la catedra si am vazut lumea in privirea elevilor mei. Lumea nu e roz dar cand ajung in fata lor totul pare o joaca.

De la profesor la jurnalist e cale lunga dar uite ca am facut-o si pe asta. Ca redactor de ziar am ajuns sa cunosc o lume care nici nu stiam ca exista!

Multumesc tuturor ca ati fost langa mine si anului 2011 pentru darurile oferite! Sarbatori fericite!