Posts Tagged ‘lumina’

valentinsday-01w301051725077.8087Iubesc, e atat de simplu. Iubirea  abia a reaparut in viata mea si nu am puterea sa ii fac fata. Nu credeam ca inima imi va mai bate vreodata pentru cineva,  iubirea tradata de dinainte imi secase speranta. Fericirea imi e umbrita de crunta realitate: sunt soritita nefericirii.

Mereu am dorit iubirea cu atata ardoare ca ma ardea inima, e adevarat am iubit si iubesc cu patima insa nu cred ca am fost vreodata iubita. Inauntrul meu se duce o lupta: ce sa fac? sa ii spun ce simt sau sa plang in singratatea mea pana ma ofilesc si mor de durere.

Mi se usuca inima de dor si nu stiu cum sa fac, nu mai am nici un gand de reusita. Ma simt blestemata sa simt o iubire mistuitoare si sa ma usuc de dor.

Simt ca mor, ca fiecare gand se duce la el. Ma innebuneste ideea ca eu plang si el habar nu are ca in curand ma poate  ucide prin inprudenta.  Ce sa fac?

Advertisements

Romantic (3) - Copy7 ani, atât a durat ca drumurile noastre să se intersecteze iarăși. Prima iubire a revenit în inima mea mai vie decât atunci când soarele lumina prima oară relația a doi adolescenți cuprinși de frenezia primei iubiri. Ce pot spune despre bucuria revedderii? A da…a fost mai intensă decât tot ce am trăit vredată.

Mereu am știut că inima nu îmi va bate pentru altcineva dar am sperat să te regăsesc în cei ce vremelnic au trecut prin viața mea. Iubirea a renăscut precum faimoasa pasăre Pheonix. E minunat să  iubești cu tot sufletul și viața ta să fie mai frumoasă decât în cele mai minunate vise.

Perfect e puțin spus, e mai important ce urmează nu ce a trecut șa că îmi las viața pe mâna destinului  ce mă va învăța ce să fac…Nu pot să cred că după atâta tim te-am regăsit…

Imi bate vantul printre palme,

Iar ochii-mi pustiiti  de lume, plang…

Trasnindu-mi in  patima interioara..

Geografia nescrisa a sufletului eului meu sfant…

Cladirea zambetelor vechi de mii de ani,

Imi respira patimile vechi.

Palpand nevrotic neamul romanesc

Firav, vlaguit, nesigur..

Grabit de  al cuvintelor priveghi…

Istoria se pierde prin cetati..

Adesea ele nevazand lumina

Asteapta Romania sa renasca si

Sa ridice iar cortina!

3 September 2012

Romania mai are putin si piere de pe harta lumii din cauza  indiferentei colective ce o anihileaza. Dupa ce a trecut cu bine de ceea ce unii considera o revolutie, tara noastra este iarasi zbuciumata de o politica morbida.
Nesansa romanilor a fost refacerea aproape imediata a “Partidului Comunist”.  Inca din primele zile ale anului 1990 a inceput lupta acerba pentru putere si suprematie.  Noua logica a politicienilor de atunci a fost inevitabil: “Hai sa distrugem ce au facut astia”, si prin “astia” se referau cu buna stiinta la cetatenii ce si-au spetit oasele in apusa era comunista.


Acum dupa ce falnica democratie ne-a intrat in oase, unii inca mai traiesc cu nostalgia epocii ceausiste. Oare de ce dezgropam mortii de fiecare data cand nu avem ce face? Nu ne ajung  cei ce traiesc bine mersi pe banii nostrii?
Era dupa era, an dupa an, am trait in suflete cu teama ca nu suntem buni de nimic. Totally wrong! Clipa de clipa trebuie sa ne amintim ca in vremuri apuse am fost granarul Europei, depasind state ce acum au suprematia.
De ce sa cersim din multul altora, cand putem “sa traim bine” cu putinul Romaniei? A  da,  toate darurile oferite de pamantul omanesc trebuie vandute altora pe sume de nimic. Trezirea oameni buni! Poporul asta a supravietuit mii de ani fara ajutorul nimanui, de ce nu ar face-o si acum?
Natiunea romana ar putea  sa prospere fara niciun efort din partea altor popoare, dar noi preferam sa fim lasi si sa lasam politica sa ne  intunece mintea. Nimeni nu stie mai bine ce isi doresc cetatenii romani, decat chiar ei. Este adevarat si sistemul are o parte din vina, dar oare noi nu suntem vinovati? O, ba da, si inca cum, demnitatea noastra a fost manjita de crize economice si  mite electorale.
In final haideti sa raspundem la o intrebare simpla: Statul roman, print sau cersetor?
Corina Enache

Sursa: Optimal  Media

Romania e pe btuci! Incepe campania electorala si evident traseismul politic. Sute de  primari PDL trec urgent in tabara adversa. Elocventa este situatia judetului Giurgiu, nu mai exista nici un primar al fostei  puteri. Incet, incet  flacara portocalie incepe sa se stinga lasand in urma lacrimi de sange.

Suprematia este acum de partea revoltei, si ne place sa credem ca si de cea cetateanului. In ultimii ani, politicienii romani au cam uitat ca in aceasta tara exista o Constitutie.  Din 90′ si pana astazi  aceleasi fete acrite se perinda sfidator prin scaunele de la Cotroceni si Palatul Victoria.

Cine  garanteaza ca echipa lui Victor Ponta va trece de Parlament? Migratia aceasta   este clar o caractetristica a roamanului:” unde e ciolanu’ mai mare, hop si noi!” Acum incepe distractia: campania electorala,  cele 15 puncte importante ale guvernarii USL, ministrii  controversati  si evident ” dragostea” lui Basescu Traian pentru  premierul desemnat.

Poporul roman a reusit in 2012 prin proteste pasnice  sa transforme  radical  pupincurismul in demnitatate. Oamenii au inteles ca stand acasa nu fac nimic, si incet dar sigur au inceput sa reactioneze. Revoltele din Piata Universitatii, de pe strada si de pe internet au cam taiat elanul actualului presedinte.

Tradarile au inceput sa apara nu treptat cum era de asteptat, ci ca un pumnal direct in fata paianjanului structurii basiste. Politicieni ce pareau asi in maneca  presedintelui au dezbinat  PDL imediat ce le-a convenit. Halal structura puternica, o adunatura de traseisi care cauta cel mai „bun” moment pentru a trada…

Sursa: Optimal Media

Flacăra ce a aprins Cenaclul Flacăra  s-a stins… Poet, politician, om de cultură şi mai ales patriot Adrian Păunescu şi-a încheiat socotelile cu viaţa.  Sufletul culturii româneşti in perioada comunistă, poetul risca să fie interzis prin  textele neceauşiste pe care le oferea tinerilor ce cântau la cenaclu…

Nu pretind că acest om fost perfect dar Adrian Păunescu  a fost idolul “generaţiei în blugi”. Poetul însusi mărturisea că nu ştie nici după atâţia ani ce este poezia. De la Dumnezeu la diavol maestrul trecea fără nici măcar un gram de sfială….

De la Adrian Păunescu am primit cel mai duios comentariu la o poezie scrisă cu mulţi ani in urmă. A fost primul om care m-a declarat poet şi singurul  ce nu mi-a dat sfaturi. ci m-a ascultat…

Adio, maestre! Nu sunteţi mort sunteţi adormit!