Posts Tagged ‘moarte’

sfat_3Greu la deal cu boii mici…Timpul curge si viata iti merge inainte fara sa se gandeasca la tine. Propriul drum se face bucati mici si firave in fata celorlalte drumuri, oprindu-se fara rost.Ranile din iubire te distrug fara sens si iti ofera doar lacrimi pe obraz? bun venit in lumea reala, o lume in care iertarea nu are rost.

Timpul, timpul saracu face mari greseli cand ajunge sa treaca stingher si searbad. Toti vor sa fi perfect, sa nu doara; sa fim seriosi daca nu esti ipocrit nu nu poti face asta….

Iubirea te poate distruge, oamenii te pot ucide, in timp ce cei din jur iti spun  sa lasi timpul sa treaca si vei fi bine. Ok, timpul trece insa ce te faci cu ce simti ACUM? asta chiar nu vede nimeni, nimeni nu pricepe ca pentru un om suferind nu exista maine?Ganditi-va la asta….

Advertisements

Lupta

A inceput razboiul intre inima si gand,

A inceput vesnicul calvar al visului pUrtat de vant,

Doamne, ajuta-ma sa zbor, sa lupt,

Nu doar sa scriu durerea in cuvant!

E mult, e greURomantic (17), e fad si rece

Urletul ce-mine trece,

Mor, mor, mor suflarea-mi drege,

Al iubirii zeu si rege!

7N2YTOS45WLEJDS2NUO1F7L43Am avut parte de toate senzatiile din lume in ultimile zile. Am asteptat sa treaca senzatia ca sa va pot spune ce simt. Cineva ma intreba astazi de ce nu spun ce simt, ei bine refuzul ar fi prea mult. Inima mea cunoaste durerea mult mai bine decat fericirea, mecanismul de aparare a distrus orice urma de indrazneala din mine.

Imi e asa de teama sa nu il dezamagesc, sa nu il atrag in lumea mea aproape fara sens incat mai bine tac. Ce sa ii ofer? o inima distrusa de indoiala si un suflet demult inmormantat? Nu, nu pot distruge viata unui om doar pentru simplul fapt ca il iubesc.

Pasaj cu pasaj, fiecare parte a acestui blog ma face sa alerg in mine si sa spun stop…Oare merita un om perfect sa fie atras intr-o lume gothica in care totul e negru? nu, nu merita nimeni sa ajnunga atras in nefericirea mea… Luxul acestui blog ma sperie, oare o fi bine sa scriu ce simt?

Cea mai mare dovada de iubire e sa nu ii spun ce simt….

valentinsday-01w301051725077.8087Iubesc, e atat de simplu. Iubirea  abia a reaparut in viata mea si nu am puterea sa ii fac fata. Nu credeam ca inima imi va mai bate vreodata pentru cineva,  iubirea tradata de dinainte imi secase speranta. Fericirea imi e umbrita de crunta realitate: sunt soritita nefericirii.

Mereu am dorit iubirea cu atata ardoare ca ma ardea inima, e adevarat am iubit si iubesc cu patima insa nu cred ca am fost vreodata iubita. Inauntrul meu se duce o lupta: ce sa fac? sa ii spun ce simt sau sa plang in singratatea mea pana ma ofilesc si mor de durere.

Mi se usuca inima de dor si nu stiu cum sa fac, nu mai am nici un gand de reusita. Ma simt blestemata sa simt o iubire mistuitoare si sa ma usuc de dor.

Simt ca mor, ca fiecare gand se duce la el. Ma innebuneste ideea ca eu plang si el habar nu are ca in curand ma poate  ucide prin inprudenta.  Ce sa fac?

1795283_782469735105173_2884453496549190454_oSi iarasi a venit noaptea…..,de obicei e raiul meu, acum imi dau seama ca in ultimele 5 luni a devenit un iad. 5 luni jumatate, atata timp a trecut de cand mama mea a murit. Stiu cam morbid pentru un blog, insa m-am gandit sa le demonstrez celor din jurul meu ca imi pasa.

Pacat de zilele in care stateam cu prietenii mei, acum au ramas doar amintiri deoarece toata lumea crede ca voi urla daca se apropie cineva de mine. In fiecare seara imi aduc aminte si rememorez zilele in care  ma rugam ca a doua zi sa o mai gasesc in viata. Stie careva senzatia? Nu doresc nimanui sa treaca prin asta. Urlam la propriu in fiecare noapte si imi luam adio in fiecare zi, stiind ca poate fi ultima.

Nu sunt de fier, sunt un om ce sufera ca un caine, nu o arat pentru ca nu imi foloseste la nimic. Ce sa spun? ca de fiecare data cand vine noapte o aud pe mama spunand: “Aolo, mor1” NIMENI nu va intelege prin ce am trecut deoarece nimeni nu a incercat sa inteleaga, asa ca la final am ramas cu durerea pierderii mamei si cu  o singuratate crunta. Oare meriitam asta?

11.10.2014

Draga mama,

    Viata fara tine nu mai are acelasi farmec. Stiu ai fost ingerul ce s-a sacrificat pentru mine mereu, astazi imi sacrific tot ce mi-a ramas pentru tine. Eu, am ramas la fel de plina de sentimente si inca imi place sa scriu. Imi e dor de tine in fiecare zi, imi e dor sa zambim impreuna, sa mancam impreuna si sa facem cumparaturi impreuna. Inca ador momentele cand ma gandesc ca alergam la coltul strazii intrebandu-te: “Ce mi-ai adus?” A, apropo am luat titularizrea si anul asta ma inscriu la definitivat. Adio mami, sa ai grija de mine de acolo din cer.

                                                                                                                               Cu mult drag fica ta,

                                                                                                                                                       Corina Enache

SZOBI CSEH POZE RARE TINERETECu regret trebuie sa recunosc ca marele actor si cascador Szobi Czeh nu mai e. Ani de zile am memorat replicile domniei sale din seria “Margrelatu'”, in care acesta joaca cu Florin Piersic. Iubeam actorul, cascadorul si personajul care ma fascina cu prezenta sa.  Nu stiu, poate pare aiurea dar la un moment dat priveam acele filme doar de dragul sau.

Nu sunt cuvinte pentru a descrie ce a fost acest om. Szobi Czeh vs rmane in cinematografia romaneasca eroul ce l-a invatat pe Piersic sa devina Piersic!

Nu voi spune mare lucru despre Buza de Iepure, ci despre omul din spatele personajului. Maestrul Szobi Czeh a inceput sa imi fure inima prin replici, infatisare si mai ales cascadoriile inimaginabile.Adio,Szobi Czeh si multumesc ca mi-ai infrumusetat copilaria!

Romantic (34)Undeva prin anii 2ooo si ceva o inoceta studenta ajunge la o facultate cunoscuta din capitala.  Soarele de octombrie ii batea in fereastra salii de curs si uite asa fata noastra ajunse la prima experienta academica din viata sa. In acea luna invata ca visele pot devenii realitate, exceptand cele ce nu iau in considerare munca.

Facultatea era genul de scoala ce cerea munca practica, asa ca frumoasa studenta, nestiid ce urmeaza sa se intample invata la greu. Acest curs practic nu se facea in capitala, astfel incat studentii plecara undeva in munte petru a termina acel stadiu. Prinsa in invatat fata nu isi dadu seama cum trece timpul. Prima seara trecu greu pentru ca in acea zona era frig de crapau pietrele. Camera unde se cazase nu fusese cea mai buna alegere, asa ca iesi in curtea hotelului. Tot frig, cel putin aici era afara.

Ore in sir statu fata noastra in curtea hotelului insa tot nu se oprea din tremurat. Se hotari sa intre in camera cand deodata usa holului se deschise si in fata sa aparu un barbat un pic mai in varsta la bustul gol.  Fata se fastacii si intra rapid in camera friguroasa. Dimineata holul era plin iar in fata sa colegii fugeau pe o parte si alta a micii incaperi. La capatul holului un barbat facea prezenta…ups era barbatul din noaptea trecuta ce ii tulburase visele fetei…

va continuua daca va place….

Omul are nevoie permanenta sa stie ca e util, ca e bun de ceva insu a cel mai important are nevoie sa se regaseasca pe el. Oamenii din jur nu ne pot definii, insa ne pot ajuta sa vedem cine suntem. Povestea din aceste randuri este a unui om ce a ajuns la capatul puterilor datorita singuratatii.
images (7) - Copy
Nu problema acuta din viata acestui om este virala, ci faptul ca nu poate avea puterea de a trece peste. Greul a inceput acum cativa ani si a distrus viata mai multor persoane inclusiv a mea. Nu va asteptati sa ma plang pentru ce am deoarece ii multumesc lui Dumnezeu zilnic ca aceste lucruri , ma plang pentru ce nu am-intelegerea celor din jur.

Dragii mei scriu zilnic pagini intregi, scriitorul din mine are nevoie de povesti pentru a alimenta aceste povesti si de aceea trebuie sa vorbeasca cu alti oameni.Stiu ca scrisul este cu mare atu pentru ca fara el as lua-o razna, de ce oamenii te uita cand ai nevoie de ei? Mireasa neagra din mine urla, contrastul intre voi si lumea mea se face si se desface greu. Eu apartin scrisului si el ma aduce in lumea mea de fantasme.

Fantasmele mele se scriu pe dureri duse de vant spre o viata anosta, o existenta plina de intrebarea de ce? La ce bun durera daca nu ma pot numi om?

realitate ori miraj>?

Ok, scriu de cativa ani pe acest blog si cred ca nu se mai cu acest caz. Locotenent posmortem Aura Ion a murit pe 20 ianuarie 2014 datorita neglijentei celor ce trebuiau sa o salveze. Eu, Corina Enache consider ca de nu era implicarea presei in acest caz, cei 7 oamenii aflati in avionul prabusit in apropierea satului Horea nu erau gasiti nici acum: vii sau morti.

1453303_578453822240757_64136361_n

Consider ca acest caz nu trebuie uitat si rog solemn presa romaneasca sa aduca mereu aminte de cei ce au murit in acea padure. La 2 saptamani dupa accident familiile celor doi oameni ce au murit  in acea noapte fatilica habar nu au ce s-a intamplat cu cei dragi.  Au cazut capete dar avem nevoie de mai mult de atat, Atat publicul, cat si familiile celor doi nu doresc altceva decat dreptate.Suntem oameni si vrem adevarul pentru ca poate Doamne fereste in avionul ala putea fi unul dintre noi…

Isi mai aduce cineva de ingerul cu lacrimi inghetate? Are cineva idee cum e sa stii ca cineva drag tie a inghetat datorita autoritatilor ce nu si-au facut treaba? Stai linistit ingeras frumos cei vinovati trebuie sa plateasca…

Si muntii canta in pomenirea voastra

O Romanie-ntreaga  va  jeleste,

Va intoneaza imnul razbunarii

Care rasuna-n piepturi vitejeste…

Miseii urla alergand alene

Spre  mormantul vostru inghetat

Lasand aievea codrul fara lemne, ei

Pactul cu moartea au semnat!

Revino, astazi comandante…

Gaseste  iarasi bucuria-n ploape

Si zboara iar prin Romania,

Cum bate astazi vijelia!

Iertatre ingeras frumos,

Iertare azi locotenente

Ca am lasat Moartea sa ne fure

Minti geniale eminente…

Ingerii din Apuseni

Au intercut tehnologia

Cu un maieu si ganduri bune

Definesc astazi omenia!

Corina Enache