Posts Tagged ‘nebnie’

valentinsday-01w301051725077.8087Iubesc, e atat de simplu. Iubirea  abia a reaparut in viata mea si nu am puterea sa ii fac fata. Nu credeam ca inima imi va mai bate vreodata pentru cineva,  iubirea tradata de dinainte imi secase speranta. Fericirea imi e umbrita de crunta realitate: sunt soritita nefericirii.

Mereu am dorit iubirea cu atata ardoare ca ma ardea inima, e adevarat am iubit si iubesc cu patima insa nu cred ca am fost vreodata iubita. Inauntrul meu se duce o lupta: ce sa fac? sa ii spun ce simt sau sa plang in singratatea mea pana ma ofilesc si mor de durere.

Mi se usuca inima de dor si nu stiu cum sa fac, nu mai am nici un gand de reusita. Ma simt blestemata sa simt o iubire mistuitoare si sa ma usuc de dor.

Simt ca mor, ca fiecare gand se duce la el. Ma innebuneste ideea ca eu plang si el habar nu are ca in curand ma poate  ucide prin inprudenta.  Ce sa fac?

Advertisements

            

 

Acolo te văd zâmbind de atâtea ori,

Acolo lângă copacul plin cu flori,

Acolo soarele apune în zori,

Şi tot acolo de dorul tău mă înfior.

 

 

Sub copacul cu frunze arămii,

Zilele par lucii şi pustii,

Iar ochii tăi adorm sub cerul grii,

Lăsând în urmă vise aurii.

 

 

Acolo eu zăresc fineţea,

Şi nostalgia clipelor,

Lăsându-mă dusă de val

Sub lacrimile viselor.

 

Spre tine acum cobor,

Zărindu-te în al nopţilor decor,

Şi stau ascunsă sub copacul anilor,

Fiind protejată de vuietul frunzelor.

 

Ştiu că anii au trecut ca o secundă,

Şi tristeţea oarbă mă inundă,

Dar acolo mă simt în largul meu,

Sub copacul ferit şi greu.