Posts Tagged ‘noi’

imagesUneori traim pentru ceilalti si nu ne dam seama ca noi suntem cei mai importanti. Politica, muzica, filme, carti si mai ales scoala ne sunt aduse de ceilalti. De ce? De ce sa nu alegem sa traim cum dorim? Stiu, o sa spuneti ca sunt tampita si  ca lumea inseamna societate, insa societatea e formata din oameni

Suntem implicati in  proiecte, vorbim  pe internet cu oameni dragi si in cel mai bun caz ii vedem poze. Haideti sa vorbim despre socializare. Nu stiu altii cum reusesc, insa la mine oamenii inseamna totul. Nu mai avem timp sa ne strangem in brate datorita jobului, nu mai vorbim la telefon pentru ca nu avem timp. Oare e bine asa? Eu consider ca ceea ce suntem inseamna dezvoltare personala si modul dragut prin care ne daramam individualitatea prin nepasare.

Nu se poate sa nu ai 30 de secunde pe zi sa dai un sms, sau 5 minute sa iti intrebi parintele ce mai face, Nu eram fan dezvoltare personala pana cand nu am luat-o razna la propriu de singuratate. Timpul vindeca ranile, insa singuratatea le acutizeaza. Mai avem timp de noi?

Advertisements

Intortochiate sunt caile Domnului, de la Geografie la Administratie Publica. Acum vine intrebarea: Ce imi venii? Nu stiu poate ambitia mea de a face si altceva sau poate destinul.

Cu toata bucuria va spun ca sunt tare mandra de diploma de licenta in Geografie care de la o pasiune a devenit profesie.  Nu cred ca voi uita vreodata serile cand incercam sa invat pentru licenta  Geografia Economica a Roamaniei si ma intrebam de ce  se termina aceasta etapa a vietii…

Studenta in anul I la masterul de Studii Administrative Europene din cadrul SNSPA  incerc cu nerabdare sa ma acomodez noilor reguli. De ce nu? Geografia e o stiinta logica, matematica si extrem de reala, dar va spun cu mana pe inima ceva mai dureros de real decat politica eu una nu am vazut.

Sper ca acum ceea ce voi scrie aici va fi si mai realist si pur…sper ca veti fi alaturi de mine in incursiunea in caile realitatii…

 

“ARTA LA PACHET”


Va asteptam la a II-a editie a expozitiei de grup ARTA LA PACHET!

Marti, 4 Octombrie 2011, ora 18:00

la galeria foto a Cinematografului Patria din Bucuresti

35 de lucrari de  fotografie, ilustratie, pictura si banda desenata semnate de tineri artisti mai mult sau mai putini consacrati! Numai in seara vernisajului, organizatorii vor prezenta publicul o scurta piesa de teatru, lectura si arta culinara!

Expozitia ARTA LA PACHET este realizata de Organizatia Civica Alternative in colaborare cu Romania Film si Clubul Presei Transatlantice.
Expozitia sva fi deschisa in perioada 4 -31 octombrie.

Despre artisti:

FOTOGRAFIE- Alex Ungureanu

nas_sharky_approach@yahoo.com

Am 25 de ani, nascut in  Bucuresti, in 2008 am obtinut atestat de fotograf in urma sustinerii unor cursuri de fotografie.  In prezent muncesc intr-un domeniu total diferit de fotografie.

Pasiunea pentru. fotografie am dobandit-o in urma cu 6-7 ani , in perioada cand eram la liceu. Atunci am intrat in posesia unui aparat kodak pe film, cu care pozam orice mi se parea interesant, prieteni si diverse evenimente ( petreceri , expozitii s.a. ) Dezvoltasem si o mica afacere, intrucat pozele pe care le faceam pe film , le developam apoi le vindeam prietenilor . Treptat am evoluat la un aparat digital, iar in momentul de fata pozez cu un canon 50d.

Imi place sa fotografiez peisaje, animale , porterete , locuri ce prezinta un trecut, o istorie (exemplu: ruine, cladiri parasite), iar ca activitate fotografica pot spune ca pozez la nunti , botezuri , baluri de absolvire si petreceri aniversare.

Fotografiile reprezinta natura , peisaje si animale , principalele teme pentru care am o deosebita placere in a le surprinde si imortaliza de fiecare data cand am ocazia.

Doresc sa ajung sa lucrez pentru o revista de specialitate , de genul “National Geografic” , unde sa am posibilitatea sa surpind frumusetile naturii, cat sa si documentez comportamentul si mediul de viata al animalelor.

PICTURA- Diana Ivan

one_clumsy_bunny@yahoo.com

Am 18 ani, m-am nascut intr-o familie de artisti si pot sa spun ca desenez de cand ma stiu, iar in prezent aceasta activitate reprezinta mai mult decat un hobby; a devenit o pasiune prin dorinta de a ma perfectiona si de a capata titlul de “artist” in adevaratul sens al cuvantului : un creator, un vizionar capabil sa isi imprime trairile pe hartie, cu o simpla pensulatie.

Fiind in plina formare, arta mea este caracterizata de un stil mixt, experimentez diverse combinatii,dar in ultima perioada plansele mele graviteaza in jurul ideii de realism in contrast cu imaginatia creatoare.

Lucrarile pot fi asemanate cu o osmoza in care elementele descompuse geometric difuzeaza intr-un spatiu suprarealist.

Astfel aceste incercari devin suportul meu moral si materizalizarea ideilor ce au transformat pasiunea in dorinta de a impartasi un sentiment tuturor,deoarece ele sunt pana la urma un jurnal al constiintei mele.

In viitor mi-as dori ca viziunea mea sa fie conceputa ca o manifestare matura a unei imaginatii infantile,cu un mesaj simplu,dar capabil sa motiveze.

ILUSTRATIE- Hilda Varga

www.hedwig27silverhenna.wordpress.com

Am fost adoptată de către Bucureşti acum 3 ani când am venit aici la facultate. Sunt originară din Zalău, Sălaj.    Mi-a plăcut de mică să desenez, imi plăcea să realizez peisaje, naturi moarte, lucrări abstracte dar îmi era imposibil să realizez portrete. Probabil pentru a compensa acest lucru m-am apucat să mă desenez pe mâini cu pixul. In  primul an de facultate am venit în contact cu „henna” – substanţa cu care de fapt se realizează modelele pe piele.

Planşele au fost realizate în format 30/40, în cariocă şi creioane cerate. Am încercat să încorporez cât mai multe stiluri în modelele pe care le-am realizat: indian, pakistanez, arab. De asemenea, am încercat să creez varietate prin gama largă de şabloane ale corpului uman  pentru a arăta că un model poate fi realizat atât pe picior sau mână cât şi pe spate sau abdomen.

As vrea sa arata că arta henna are o largă aplicabilitate, mi-ar face deosebită plăcere să îmbin „body painting”-ul cu modelele henna şi să creez nişte desene care să difere de ceea ce suntem obişnuiţi să vedem.

BENZI DESENATE- Mihai Grajdeanu

mihaibd.blogspot.com

Am 24 de ani, sunt nascut in Mangalia, stabilit in Bucuresti.

Cea mai indepartata amintire cu mine desenand ar fi la varsta de 7-8 ani,de ziua mamei pe felicitarile de 8 martie faceam un mic desen, la fel si pe scrisorile catre mos Craciun. In aceeasi perioada in fiecare zi de 1 iunie in Mangalia se organiza desenul pe asfalt. Pe faleza din Mangalia unde acum se afla aleea stelelor zeci de copii se adunau si participau printre care eu si fratele meu. Din cate mai tin minte am castigat premii acolo.

Primele benzi desenate am inceput sa le fac undeva intre 11 si 14 ani sunt creionate pe foi A4 ,unele chiar sunt colorate.  Pana in prezent mi s-au publicat cateva benzi desenate : Dupa Gratii, Ciutanul vol I si Legendele Dacilor Liberi.

Plansele expuse din Ciutanul vol I sunt cateva pagini din  primul roman grafic romanesc dintr-o serie de  3 volume care vor fi publicate. Denumirea de  ‘’ciutanul’’ provine de la un regionalism din Doborogea care inseamna -pitic, copil si este defapt porecla pe care o primeste personajul  principal Mihai Dumitrescu de la coechipieri din echipa de fotbal.

In prezent fac parte din grupul de tineri artisti BD al revistei COMICS. Sustin ateliere de benzi desenate pentru copii prin tara si lucrez la continuarea trilogiei cu CIUTANUL VOL II .

Trupa:CALLIOPE de la Liceul Cervantes
Piesa:”BARBATA SI NEVASTUL”
Autor:DIANA IVAN
Actori-Personaje:ANDREEA NICULESCU-Maricica Tataru
SANDRA PANAIT-Sandel Samanta
ANDREEA NEAGA-inspector Copca Arsinel
ANDREEA MARES-vecina
Muzica:ANDREEA NICULESCU
Regie:DIANA IVAN si ANDREEA NICULESCU
Decor:DIANA IVAN

LECTURA: Violeta Dobre (18 ani)

http://violetadobre.wordpress.com]

De mica, am descoperit bucuria lecturii, cum o carte, desi neinsufletita, poate deveni un bun prieten, cum atunci cand citesti, lumea creata de scriitor te prinde si pe tine in paginile cartii. Nu a durat mult pana ce am incercat sa compun la randul meu scurte povestiri, iar acesta a fost inceputul dezvoltarii pasiunii mele: aceea de a scrie.

Imi place sa scriu, sa creez alte lumi prin povestile mele, sunt de parere ca un scriitor, pe langa un stil propriu si pe langa imaginatie, trebuie sa stie cum sa provoace emotii celui care ii citeste opera. In mare, am scris scurte povestiri pe diverse teme, cum ar fi iubirea, imaginea de sine, societate. Am incercat acum ceva timp sa scriu si ceva mai amplu, un roman fantastic ce povesteste aventurile prin care trece o adolescenta pentru a se regasi.

Desi scrisul pentru mine este deocamdata doar o pasiune, planuiesc ca in viitor sa iau legatura cu o editura si sa incerc sa imi public un roman sau o carte care sa cuprinda mai multe povestiri.

Incurcate-s caile Domnului…

In aceste zile am reusit sa inteleg ca nu numai ca   banul este ochiul dracului; prostia omeneasca este mama acestuia. Cu cat urc mai sus pe scara societatii imi dau seama ca decad cu aceeasi repeziciune cu care pica un fulg de nea.

Imi place sa observ oamenii din jur si sa asimilez  realitatea fara perdea si fara teama. Recunosc  imi e ciuda pe mine atunci cand vad ca in jur se intampla sa gasesc cel mai vechi de cand lumea: prostia omeneasca.

Ajunsa la catedra am realizat cu stupoare ca cu cat oamenii din  jur  sunt  mai mari cu atat sunt mai dezinteresati.  Cuvintele sunt de prisos  pentru a descrie nebunia.

De ce nu mai suntem in stare sa promovam cultura, frumusetea  a ceea ce suntem, a ceea ce simtim? In loc sa ne promovam pe noi aducem in fata tuturor ceea ce mai rau in noi: rautate, ura, mai ales prostie….