Posts Tagged ‘poezie’

The Doctor 1280.bY AkerrAIn maillurile de la voi(va multmesc pentru ele), sunt intrebata de ce ma indragostesc mereu.  Recunosc, de cand am acest blog mi-am asumat faptul ca articolele pe care le scriu au consecinte. Da,  ma indragostesc mereu pentru ca ce fac eu cere sacrificii. Credeti ca ce scriu eu aici are vreo relevanta daca sunt fericita?

Poezia e un dar, e adevarat dar poate fi cel mai mare cosmar al unui om. Stiati, ca eu nu citesc niciodata ce scriu? Fiecare articol sau poezie imi aduce aminte ca fericirea pentru mine este interzisa.

Da, e adevarat poezia mi-a adus notorietate intr-o lume pe care nu o visam, da cu ce pret? arta cere sacrificii si al meu este lipsa singurului sentiment pe care mi-l doresc: iubirea….

Advertisements

Lupta

A inceput razboiul intre inima si gand,

A inceput vesnicul calvar al visului pUrtat de vant,

Doamne, ajuta-ma sa zbor, sa lupt,

Nu doar sa scriu durerea in cuvant!

E mult, e greURomantic (17), e fad si rece

Urletul ce-mine trece,

Mor, mor, mor suflarea-mi drege,

Al iubirii zeu si rege!

Mereu am fost intrebata de ce imi place Andreea Balan sa va spun povestea……andreea-balan-rece-600x415

Acum multi ani cineva mi-a oferit ocazia sa fiu pe o scena in fata a zeci de oameni. Aveam 10 ani si pe scena era trupa Andree,, trupa care mie mi-a marcat coplilaria.  Melodia pe care o cantau fetele se numea ILUZII, nu era una dintre cele mai cantate piese la concerte insa in acea zi am avut noroc, Deodata dimt o mana aproape la fel de mica precum a mea si vad cum cineva ma trage pe scena, imi pune microfonul in fata, eu incep sa cant si in sala se aud ropote de aplauze. Persoana miniona care ma  luase pe scena era Andreea Balan, moment in care zambetul sau cald imi lumina sufletul. Partea frumoasa a fost ca de atunci am stiut ca pot canta fara ca oamenii sa ma huiduie. Dupa 17 ani ii multumec ca atunc m-a facut sa cred ca totul e posibil cu o poezie scrisa special pentru ea\

Raza de lumina

Ai fost libera la mare,

Apoi libera dinou,

Ai  crezut in nopti de vara,

Visand la destinul tau!

Paparatzzi  ti-au creeat

O imagine de vis.

N-au sculptat doar aprente

Ci un om din rai desprins!

Tu precum cameleonii,

Ai trecut din iad in rai,

Fara sa indemni armata

De care nici tu nu stiai!

Tu ne prinzi si ne aprinzi,

Sufletul,  tu ni-il cuprinzi

Nu mai esti azi o straina

Ci, o raza de lumina

Muzica si poezia au mers dintotdeauna mana in mana.  Piesa este o melodie realizata dupa  o poezie a actorului Vladimir Draghia, poezie ce face parte din volumul actorului numit simplu: “Dragoste n-are plural”. Actorul a reusit sa faca din videoclipul de fata un scurt metraj simplu cu un mesaj clar: iubire, iubire, iubire.

Clipul alb-negru aduce a film mut ce se intregeste cu gesturi tandre. Cu o imagine perfecta, clipul se bucura de participarea directa a lui Vladimir Draghia.

dragoste-n-are-plural_1_produs

 

 

 

Si totusi lacrimile curg
Precum furtuna grea din cer,
Gresesc cand lepad al meu scut
In al miserelor eter?

Se face tot bucati de ura,
Se pierd in neguri sentimente,
Si se topesc vapai de sange
In ale vietilor regrete

E greu sa sa te transformi in intuneric…
E greu sa iti ucizi realitatea,
Pastrand in ploapele-ti jdrelite
Un semn sublim de demnitate!

 

 


 

Cerul  este  gri,                           

Vântul  şuieră,

Fulgere  aurii,

Se  pierd  în  urmă.

 

Bicele   plesnesc,

În  cerul  plumburiu,

Totul  acum  pare,

Un  suflet    trist  şi  viu.

 

Cerul  acum   urlă,

Stelele  se  pierd,

În  liniştea  pădurii,

Speriat  aleargă  un  cerb.

 

Uşor,  uşor  pământul,

Începe  să  plângă,

Iar  pajiştea  cea  verde,

Se  aruncă  în  umbră.

 

Liniştea  se  pierde,

Cu  mult  prea  greu  în  iad,

Gemete  de  teamă,

Tăcerea  o  destramă.

Fulg

Posted: January 28, 2014 in Poezii
Tags: , , , ,

O steluţă de argint

Sau o floare de mărgăritar?

Un fir de lumină

Sau un simplu dar?

Ce este Doamne fulgul

Realitate ori miraj?

O pânză alburie

Sau carafă arginite?

Trece peste ape tulburi

Ca nisipul mişcător,

Un fir lucios şi transparent

Ca un dulce sentiment.

Sigur când în mâna-mi caldă

Se va arunca uşor…

Doar cerul şi pământul

Îl vor vedea ca pe un nor.

Vai!a apus năframa,

A murit fiorul.

Doamne,fii bun cu lumea,

Trimite firişorul!

În luminile argintii,

Cu reflexe arămii,

A murit fiorul dulce.

Doamne de l-ai mai aduce!’

De un pictor desenată,

Mica pânză de păianjen

A apus în palma mea!

Strivită de privirea grea.

Unde eşti minune mică?

Te-am zărit doar pentr-o clipă.

Unde ţi-ai pierdut lumina

Peste-o aripă de nor?

Unde eşti fir de mătase,

Pe pământul alburiu?

Desprins din neaua deasă

Eşti al zăpezii fiu.

Ce n-aş da să mai fii viu

Si muntii canta in pomenirea voastra

O Romanie-ntreaga  va  jeleste,

Va intoneaza imnul razbunarii

Care rasuna-n piepturi vitejeste…

Miseii urla alergand alene

Spre  mormantul vostru inghetat

Lasand aievea codrul fara lemne, ei

Pactul cu moartea au semnat!

Revino, astazi comandante…

Gaseste  iarasi bucuria-n ploape

Si zboara iar prin Romania,

Cum bate astazi vijelia!

Iertatre ingeras frumos,

Iertare azi locotenente

Ca am lasat Moartea sa ne fure

Minti geniale eminente…

Ingerii din Apuseni

Au intercut tehnologia

Cu un maieu si ganduri bune

Definesc astazi omenia!

Corina Enache

Condei

Posted: November 23, 2013 in Poezii
Tags: , , , , , ,

images (3)

Săgeată aurită,

Petală de cocor,

Condeiul este

Omagiu simţitor.

Lipsire de speranţe,

Plesnire de minuni,

Doar condeiul îmbină

Cele două lumi.

Cuvintele iubite,

Şi chinurile simţite,

Sunt scrise doar de zei

Cu fire de condei.

Pană de argint,

Lacrimă de prinţ,

Fiinţă adormită

De condeie răscolită!

roses5

Scrisoare   de  neuitat

«Te  iubesc «  fără  cuvinte,

Trandafirul   este  floarea,

Ce  niciodată  nu  minte.

Sacrificiu   spre  iubire,

Săgeată  de  amintire,

Un   omagiu   minunat,

Dragostei  aruncat.

Cu   petale  de  lumină,

Cu  frunze  lacrimi  de  iubire,

Cu  ţepi  bătăi  de  inimă,

El  lasă  în  suflet  urmă.

Trandafirul   greşala   simte,

Şi  mereu  vrea  s-o   îndrepte,

Cu  petale  de  soare,

Ce  se  pierd  uşor   în  mare.

Trandafir  nemuritor,

Cu  suflet  femecător,  eşti,

Fiinţa  omului,

In  grădina  Edenului !