Posts Tagged ‘relaxare’

campul-umanIn acest sfarsit de saptamaa am trait experienta vietii mele. In cadrul masteratului de SNSPA-Studii administrative europene a avut ocazia de a urma un curs sw comnunicare. Niciodata nu as fi putut crede ca ceea ce a urmat ma va face sa imi schimb total conceptua despre viata. Impreuna am fost  de acord cu dmnul profesor Mircea Aurel Nita sa studiem mai mult decat ceea ce scrie in curs.Dragii mei ce a urmat a fost inimaginabil…

Stilul domnului Nita ne-a paralizat simturile si constiinta. Eram legati de dansul cu un fir invizibil si nu ne mai puteam ridica de pe scaune. Fiecare vorba ne trecea prin noi si nu ne dadeam seama ca timpul zbura mai rapid decat vantul. Nu intelegeam cum am rezistat sa stau 4 ore pe scaun si sa nu simt nici un pic de oboseala. A doua zi am asteptat  nerabdatoare sa mai ascult  “minciunile barbosului cu plovar verde”.

Totul a fost de o relaxare incredibila. Nu cred ca voi mai trai asa ceva vreodata in viata asta, pacat ca anul se termina ar acest om va ramane in bucuria mea de a trai. De la dansul am invatat ca nimeni nu ne poate constrange sa facem nimic si ca suntem proprii nostrii stapani. E minunat sa asculti  o voce atat de suava si calda ce te  face sa vrei sa acumulezi.  Pentru a va convinge cautati Mircea Aurel Nita “Pune-te pe ganduri” 50 de filmultete pe Youtube ce te vor schimba radical!

Cu ceva timp in urma am fost intrebata de un foarte bun prieten ce naiba cauta o poeta la Facultatea de Geografie?  La inceput nu am dat prea mare importanta intrebarii dar pe parcurs am inceput sa ma gandec serios la raspuns. Partea amuzanta a povestii este ca acest prieten s-a trezit( sa nu zic altceva) sa imi adreseze aceasta intrebare chiar in ultimul an de facultate.

Buna intrebare; greu raspuns.  Am cautat  din rasputeri sa gasesc un motiv plauzibil  pentru alegerea facuta, nu am gasit.  Intrebarea aceasta a venit ca un pumanl pentru un om care se pricepe la cuvinte.  M-am calmat, am gandit problema si am reusit  sa imi pun ordine in ganduri: geografia era singurul drum pe care puteam sa o apuc, era singura stiinta ce  se lega perfect de prima mea dragoste: poezia.

Practic am continuat drumul poeziei prin motivul principal al oricarei poezii: dragostea de natura. Nu am crezut vreodata ca  o joaca de copil poate ajunge la ceva atat de profund si important.   Habar nu am  de ce dar cand citesc cate un curs sau cate o informatie parca  incep sa imi imaginez ca  sunt acolo:  in varf de munte, in capat de deal,  pe malul unei ape cristaline  sau pe aripile vii ale cerului.

Geografia este singura stiinta de pe lume ce a indraznit sa concureze cu misterioasle sinusuri ale poeziei. Legatura dintre cele doua e atat de stransa incat nici macar nu iti dai seama daca geografia este poezia insasi, sau poezia este arma letala a singurilor oameni ce citesc in fiecare bataie a vantului fiecare respiratie a planetei. (Enache Corina, 2011)