Posts Tagged ‘scris’

sfat_3Greu la deal cu boii mici…Timpul curge si viata iti merge inainte fara sa se gandeasca la tine. Propriul drum se face bucati mici si firave in fata celorlalte drumuri, oprindu-se fara rost.Ranile din iubire te distrug fara sens si iti ofera doar lacrimi pe obraz? bun venit in lumea reala, o lume in care iertarea nu are rost.

Timpul, timpul saracu face mari greseli cand ajunge sa treaca stingher si searbad. Toti vor sa fi perfect, sa nu doara; sa fim seriosi daca nu esti ipocrit nu nu poti face asta….

Iubirea te poate distruge, oamenii te pot ucide, in timp ce cei din jur iti spun  sa lasi timpul sa treaca si vei fi bine. Ok, timpul trece insa ce te faci cu ce simti ACUM? asta chiar nu vede nimeni, nimeni nu pricepe ca pentru un om suferind nu exista maine?Ganditi-va la asta….

Advertisements

Dumnezeu  a avut grija ca sufletul meu sa fie gol de fiecare data cand am nevoie de sprijin.  Azi am inteles ca toti din jurul meu se asteapta sa fiu perfecta, insa sa ma ierte sfintii mai i clachez. Perioada asta a fost groaznica si abia incep sa imi revin. La fiecare pas gasesc lucruri care sa ma tina in viata si de acea de  maine ma intorc la scris. Jurnalismul a fost prima mea iubire  si de aceea voi ajunge iar la ea.

Iubirea pemtru scris ma tine pe linia de plutire insa voi incerca sa si trec si de examenul din 21 iulie si poate imi voi indeplinii visul de  a pleca odata   dintr-un mediu care imi face rau. Peste o luna voi afla daca divinitatea imi va oferii ocazia de a-mi demonstra talentul de cadru didactic intr-un  loc unde oamenii stiu ce inseamna respectul.

 

 

E noapte mormantala….

Pleci,

Bucati din inima mea se scurg pe mormantul tau;

absenda  si calma

moartea se scurge din venele mele ucigandu-te

nostalgic.

Imi bate vantul printre palme,

Iar ochii-mi pustiiti  de lume, plang…

Trasnindu-mi in  patima interioara..

Geografia nescrisa a sufletului eului meu sfant…

Cladirea zambetelor vechi de mii de ani,

Imi respira patimile vechi.

Palpand nevrotic neamul romanesc

Firav, vlaguit, nesigur..

Grabit de  al cuvintelor priveghi…

Istoria se pierde prin cetati..

Adesea ele nevazand lumina

Asteapta Romania sa renasca si

Sa ridice iar cortina!

3 September 2012

De ce am crezut ca totul a revenit la normal? Cum  de am fost atat de naiva? Cu iubirea cum ramane? Intrebarile acestea zac din adolescenta in capsorul meu pierdut in negura timpului.

Se spune ca iubirea e magica, si ca noi oamenii suntem vrajitori in arta iubirii. Porcarii, nimeni nu ajunge sa cunoasca dragostea adevarata pana nu trece prin focul suuferintei. Am trecut testul ? Dumnezeu mi-a lasat sufletul langa sufletul tau, dar oare tu ma vezi? Prea multe intrebari; nici macar nu trebuie sa le raspund.

Stiu deja ca pentru mine iubirea va ramane un mister. Nu voi cunoaste cu adevarat tainele dragostei, deoarece m-am nascut cu pecetea suferintei pe piept. Pietul meu este asltat de sagetile otravite ale durerii. Daca iubirea doare atat de tare in spate ramane ramane un suflet erodat.

Respir prin tine, traiesc prin tine, zambesc prin tine; par cuvinte mari. Este purul adevar. Am gustat din otrava buzelor tale, incercand sa alunc calm spre infinitul bucuriei dar ghinion, am murit. Imi reclam inima la tribunalul din cer pentru omucidere. Nu e drept!

De ce nu intelege ca nu se poate? Ma cert adesea cu un suflet si asa ucis de o inima ranita. Am platit destul. Acum merit o noua sansa. Ia-ma Doamne si readu-mi cuvantul la tacere, Ajuta-ma Stapane asa cum ai mai facut o data.

Jur ca nu voi mai crede in iubire. Imi voi da sufletul unui  singur om. Om care ma va lasa fara cuvinte. Nu stiu, poate gresesc dar nu as mai suporta inca o lovitura; nu acum!

Cu cat alunec spre nebunia viselor cu atat imi dau seama  ca totul e o naluca. Oare ce am de castigat din lupta cu propria inima? Nimic! Un mare si vesnic abis de lacrimi amarui.

As fi vrut sa decid eu ce e mai bine pentru mine, dar  nu stiu cum cineva a reusit sa desfac Cutia Pandorei tocmai acum.  Nu e drept!

Am scris de multe ori gandurile mele pe unde am putut: pe caiete, coli, servetele in restaurant, mesaje pe telefon; niciodata nu am crezut ca un simplu: “Nu te iubesc!’ poate sa doara atat.

Pecetea de care vorbeam mai devreme a transformat  paradisul in cosmar in mai putin de 1o secunde. Am murit de atatea ori gandindu-ma la iubire; de data asta. Am platit destul! Ajunge! Poveste povestilor declina orice amagire, patima sau falsa iubire.

Timpul m va ucide, sau ma va naste vom vedea!

Adio Corina Enache plina de rani. Bun gasit Corina Enache invingatoarea!

Seria “Pentru suflet!”

   Tinerii din ziua de azi au devenit sclavii internetului si site-urilor de socializare.  Realitatea ajuns pe locul doi intr-o lume in care conteaza mai mult daca avem vreo eticheta pe noi, decat cine suntem si ce stim sa facem.

Inca de la inceput am creeat acest blog mai mult pentru a  descrie necenzurat lumea din jurul meu.Acesta este  jurnalul scriitoarei ce abia acum ajunge sa cunoasca cu adevarat ambele fete ale monezii.

Lucrand cu tinerii am reusit sa  descifrez  modul lor de gandire: pentru ei e iportant ce e la moda, nu ce le place.  Superficialitatea asta imi aduce aminte  de filmele Disney Chanel, acolo vezi cu adevarat  ce inseamna sa fi adolescent. Totul e de o falsitate sora cu prostia ce ma scoate cu adevarat din pepeni. Nu mai supor placerea acestor pui de oameni de a se identifica cu oricine altcineva , nu e drept.

Fiecare dintre noi are puterea de a devenii ceea ce isi doreste. Nu copierea abilitatilor celorlalti este esentiala, ci cautarea propriilor talente. Avem dreptul si obligatia sa fim noi insine!

De ceva timp am invatat ca acest blog a devenit mai mult decat un jurnal de bord. In aceasta zi sfanta as vrea sa urez din suflet celor ce ma onoreaza cu prezenta lor aproape zilnica pe blog un Craciun Fericit si toate cele bune.

Zambind imi dau seama ca cel caruia ce trebuie sa ii multumesc pentru ideea de a creea o lume a mea este Panda. Imi aduc aminte cu bucurie ca m-a batut la cap cam o luna ca sa pot sa imi dau seama ca merita sa scriu.

Urez toate cele bune redactiei Optimal Media ce m-a primit cu bratele deschise,  prietenilor de la radioul meu de suflet Radio Lynx, colegilor mei de servici de la Grup Scolar Mihailesti -Scoala Poesti, elevilor mei dragi si prietenilor mei.

Craciun fericit si tuturor citittorilor acestui blog si multumesc ca imi sunteti alaturi!

 

Ce poti spune cand cel mai mare vis al tau devine realitate? Tot ce am cerut in ultimul an a fost un gram de incredere…din fericire s-a gasit o persoana care sa imi ofere privilegiul de a-mi exercita dorinta de a scrie. Nu am crezut ca vreodata  scrisul imi va devenii profesie.  De ceva timp ma numar printre redactorii unui ziar online ce in curand va ajunge sa  bata recorduri.  Ce caut ca redactor de ziar? Singurul raspuns ce vi-l pot oferii este: din dorinta de a schimba ceva.

In tara tutur posibilitatilor un om de presa este mai degraba anchetator decat un comunicator. Cea mai mare bucurie a mea este ca pot scrie despre absolut orice imi pofteste inima.

Cu ocazia  aceasta as dorii sa multumesc din inima domnului Petre Craciun pentru increderea acordata si mai ales pentru faptul ca m-a invatat enorm. Pentru cei ce nu stiu despre ce ziar vorbesc intrati aici:  Optimal Media.

Imi e atat de dor de mine. Nu mai suport singuratatea, e mult prea mult. Incerc din rasputeri sa  ma lupt  cu disperarea; dar nu cred  ca o voi invinge vreodata.  Ma sufoc in propriile ganduri si iluzii.  Vreau sa plang pana la epuizare dar lacrimile nu mai vor sa apara pe obrajii  brazdati  vraja suferintei…

Versuri? Nu am mai putut doua versuri cu subiect si predicat  de cateva saptamani.  Nu mai pot respira aer curat, in plamanii mei ajunge doar praful vulcanic al durerii.  Unde voi ajunge? In ce colt  gradinii iadului imi voi petrece suferinta?

Oare e adevarat? Poate ca e un cosmar din care nu mai pot sa ies. Plansul, pieirea si mai ales disperarea au ajuns deja la ordinea zilei in viata mea…. Mai demult am jurat ca nu voi mai scrie asemenea lucruri pe blog, dar chiar am ajuns la capatul puterilor.

Sunt fantoma Corinei Enache  de altadata.  In jurul meu lumea se strange si se face bucatele.  Cred ca norul vulcanic islanndez a reusi sa oamoare pana si al noulea cer.

Nota de autor: Acest articol este  doar rodul imaginatiei mele, si trebuie luat ca atare. Multumesc!

Doamne! E atat de crud noroiul care ma umple pana la radacina…. E groaznic sa pierd tot datorita unui vulcan ce erupe.  Trilogia  noroiului crud ma scoate din minti.