Posts Tagged ‘scrisoare’

9 decembrie 2013

 

Dragii mei,

In ultima perioada am tot analizat ceea ce fac oamenii din jurul meu si va spun ca ceea cea am vazut nu mi-a placut. La varsta mea oamenii se preocupa cu cat de des vor iesii luna asta in club, eu imi fac o meserie pe care iubesc enorm si una care ma ajuta sa nu o iau razna. Meseria de profesor o ador si ma defineste ca om, in schimb scrisul imi aduce aminte ca oamenii au nevoie de alti oameni.

Uneori viata e dura cu unii dintre noi asa ca suntem nevoiti sa traim drame pe care altii nici macar nu le imagineaza, in aceste momente avem nevoie de cei ce teoretic ne sunt prieteni. Personal, slava cerului am o groaza de prieteni printre care unii pe cale oamenii de rand nici nu viseaza sa ii cunoasca, daramite sa ii considere “prieteni”.

Prin aceasta scrisoare vreau sa va reamintesc ca nu suntem singuri in univers, ceilalti au nevoie de noi asa cum noi avem nevoie de ei. Uneori este mai important sa iesi la o cafea cu un amic decat sa primesti un milion de dolari. Am ajuns sa imi salut oamenii dragi doar prin retelele de socializare in detrimentrul  timpului petrecut face to face.

Va multumesc ca imi sunteti alaturi si ca mereu pot conta pe voi!

Cu drag,

Corina Enache

 

Advertisements

 

“Despre povestea vieţii mele, până acum, la 40 de ani, pot spune că bate orice film. La naştere am avut numai 900 de grame, iar medicii m-au declarat avorton. M-a găsit femeia de serviciu într-o cădiţă şi a văzut că mişcam. Atunci am fost salvată şi redată mamei mele. La doi ani am fost operată la ochiul stâng, unde mi s-a pus o proteză din sticlă. La 21 de ani, din cauza unei operaţii greşite la piciorul drept, am ajuns în scaun cu rotile. Din februarie anul acesta, viaţa mea s-a schimbat şi mai mult în rău. Mama, cea care era singurul meu sprijin, a fost operată de cancer digestiv. Acum eu trebuie să mă ajut şi pe mine, şi pe ea. Îi fac mâncare pasată, o spăl şi o ajut să îşi pună scutecele. Locuim la etajul unu şi ca să pot merge pe la magazine să cumpăr mâncare, împing căruţul pe scări, iar eu mă tărăsc pe fund până la ieşirea din bloc. Cineva mi-a cerut 50 de lei să mă coboare şi să mă urce şi nu-mi permit să dau aceşti bani. Vă cer acum sprijinul, fiindcă ştiu că am o şansă şi nu vreau să o ratez. Diagnosticul pe care l-am primit la 21 de ani a fost retracţie de cvadriceps cu deplasare de rotulă. Medicii din România nu mi-au dat şanse, cu toate că mă urc singură în cărucior şi nu am simţurile atrofiate. Cu ajutorul unor oameni buni am trimis actele la un spital din Viena şi acum am nevoie, pentru început, de 5.000 de euro ca să ajung acolo, să îmi facă analize exacte. Cu aceşti bani aş putea merge din nou. Dacă printre cei care citesc povestea mea sunt oameni care ştiu că m-ar putea ajuta să merg iar şi că mă pot opera şi în ţară, eu accept orice, numai pentru a putea să fiu un om normal. Dacă mama mea va pleca la ceruri, eu trebuie să fac ceva pentru mine, aşa că vă rog să mă ajutaţi”, Georgeta Constantin, Bucureşti.

Dacă vreţi să o ajutaţi pe Georgeta, puteţi dona bani în conturile

  • RO 43 BRDE 445 SV 099 67 98 4450 în EURO;
  • RO 07 BRDE 445 SV 854 298 544 50 în LEI, deschise la BRD Agenţia Floreasca, pe numele Constantin Georgeta

Cititorii care doresc să ajute sau care vor să afle mai multe amănunte despre cazurile prezentate astăzi ne pot contacta la redacoeie, la numărul de telefon 021.203.08.50

 

Sursa: Ziarul Libertatea

Giurgiu. 23.03. 2009

Draga mea iluzie,

Iubirea…  O poveste nscuta din mine, scrisa de mine pentru tine.   Te iubesc! Doua cuvinte care descriu cel mai pur sentiment din lume, e oare de ajuns? Am crezut in tine fantasma draga, in chipul tau de catifea ce ma face sa mor de durere.

Lacrmi,  scancete, nopti nedormite e parca un cosmar; dar nu; aceasta este defapt ceea ce simt. “Fantasmatica iubire” reda-mi libertatea de a crede in mine si nu ma mai plati cu suferinta.  Am renuntat la mine pentru iubirea ta, am uitat cum sa zbor pentru a te invata sa zbori.  Imi e foame de mangaierile pe care nu mi le-ai oferit, imi e dor de buzele pe care inca nu le-am gustat si mai ales visez la bucuria de a te primi in suflet.

Te iubesc, te iubesc atat de mult incat daca ar seca Oceanul Planetar l-as umple cu lacrimile mele, iar daca s-ar inunda Pamantul as soarbe fiecare picatura de apa pentru a te scapa de innec. Daca as avea iubirea ta as vraji: pomii ,florile si oamenii sa ne stea la picioare. Nu iti cer mult; doar jumatate din inima ta, nu iti cer sufletul.  Mi-am jucat inima si sufletul la Cazinoul lui Cupidon, din pacate am pierdut.

Ma rog sa invat sa te uit. In zadar! Pe zi ce trece te iubesc mai mult. Raspunde-mi doar atat: da  sau nu.

Celei mai dureroase iluzii a vietii mele…

Cu dragoste, Anirock