Posts Tagged ‘sentiment’

Giurgiu. 23.03. 2009

Draga mea iluzie,

Iubirea…  O poveste nscuta din mine, scrisa de mine pentru tine.   Te iubesc! Doua cuvinte care descriu cel mai pur sentiment din lume, e oare de ajuns? Am crezut in tine fantasma draga, in chipul tau de catifea ce ma face sa mor de durere.

Lacrmi,  scancete, nopti nedormite e parca un cosmar; dar nu; aceasta este defapt ceea ce simt. “Fantasmatica iubire” reda-mi libertatea de a crede in mine si nu ma mai plati cu suferinta.  Am renuntat la mine pentru iubirea ta, am uitat cum sa zbor pentru a te invata sa zbori.  Imi e foame de mangaierile pe care nu mi le-ai oferit, imi e dor de buzele pe care inca nu le-am gustat si mai ales visez la bucuria de a te primi in suflet.

Te iubesc, te iubesc atat de mult incat daca ar seca Oceanul Planetar l-as umple cu lacrimile mele, iar daca s-ar inunda Pamantul as soarbe fiecare picatura de apa pentru a te scapa de innec. Daca as avea iubirea ta as vraji: pomii ,florile si oamenii sa ne stea la picioare. Nu iti cer mult; doar jumatate din inima ta, nu iti cer sufletul.  Mi-am jucat inima si sufletul la Cazinoul lui Cupidon, din pacate am pierdut.

Ma rog sa invat sa te uit. In zadar! Pe zi ce trece te iubesc mai mult. Raspunde-mi doar atat: da  sau nu.

Celei mai dureroase iluzii a vietii mele…

Cu dragoste, Anirock

 Si iarasi scriu…povestile parca se scriu singure afundate in ceea ce eu numesc “putul gandirii”. Ma pierd iar si iar, in randuri nescrise si masor fara exactitate secundele vietii mele.

 

 

Nevrotic asez litera cu litera sperand ca inima sa nu mai bata indurerata. Cu siguranta reincep sa gust aiurea din cana cu venin a durerii ascunzandu-ma de lumina zilei. Intunericul ma chema zglobiu precum o poveste anosta de dragoste.

Legenda mea devine jurnalul de bord al omenirii uitat pe vaporul iubirii. Cine sunt? Unde merg? Alerg fara elan spre viata, inbalsamata in moarte. Crunt! Respir nebunia colosala a urii si nu suport ideea.

Ce pot sa fac sa uit? Sa ma dezintegrez vioi prin topire, ori sa urlu? Ambele variante sunt ingrozitoare… tot ce pot face este sa dispar in neant inainte ca soarta sa imi ucida si ultima umbra de demnitate.Ajunge! Imima mea striga cu uimire dupa ajutor; ma doare plansul, ma seaca amintirea si mai ales ma ucide lent singuratate…

Putrea mi se scurge din vene si raman blocata. Sunt aici, nu ma vede nimeni? Fug de mine sperand ca intr-o zi cerul nu va mai fi atat de aspru…

Astăzi voi posta un articol despre un subiect tabu în ţara noastră. De la început ţin să vă anunţ că nu sunt nici pro nici contra gay şi lesbiene.  Într-o  ţara europeană nu ne mai putem ascunde după deget: gay şi lesbienele există. Blamate dar în acelaşi timp ridicate în slăvi, aceste comunităţi  ajung de cele mai multe ori subiect de scandal. Oare de ce? Oare  heterosexualii care merg la prostituate în pe stradă şi în  bordeluri nu sunt greţoşi? Prejudecăţile românilor şterg orice urmă de umanitate din privirea acestor comunităţi. Dacă eu îndrăznesc să îmi sărut iubitul pe stradă; ei de ce să nu o facă? Atâta timp cât nu deranjează pe nimeni eu personal nu am o problemă cu asta.  În oraşele din ţara noastră nu am văzut persoane de acelaşi sex ţinându-se de mână sau pur şi simplu privindu-se.  De ce să ne batem joc de sentimentele unor oameni ce nu au nici o vină că s-au născut aşa? Sunt întrebări la care societatea încă nu are curajul să răspundă, ei bine o voi face eu: pură prostie.