Si metaforele merg ca unse de venin,
Cand plansul iti atinge sufletl ce moare
In abisuri vestede precum cavoul,
In care nemurirea moare!
Si lacrima de sange curge pe obraz,
Plasand durerea in faramioarele de suflet pitoresti
Ce cauta sa arda gramul de iubire,
Din chihotele omenesti
