Posts Tagged ‘suferinta’

sfat_3Greu la deal cu boii mici…Timpul curge si viata iti merge inainte fara sa se gandeasca la tine. Propriul drum se face bucati mici si firave in fata celorlalte drumuri, oprindu-se fara rost.Ranile din iubire te distrug fara sens si iti ofera doar lacrimi pe obraz? bun venit in lumea reala, o lume in care iertarea nu are rost.

Timpul, timpul saracu face mari greseli cand ajunge sa treaca stingher si searbad. Toti vor sa fi perfect, sa nu doara; sa fim seriosi daca nu esti ipocrit nu nu poti face asta….

Iubirea te poate distruge, oamenii te pot ucide, in timp ce cei din jur iti spun  sa lasi timpul sa treaca si vei fi bine. Ok, timpul trece insa ce te faci cu ce simti ACUM? asta chiar nu vede nimeni, nimeni nu pricepe ca pentru un om suferind nu exista maine?Ganditi-va la asta….

Oamenii vor sa te raneasca doar ca sa se distreze. La sfarsitul unei relatii cu nabadai ai nevoie sa ramai singur o perioada.  Dupa ce crezi in sfarsit ca s-a terminat, apar cativ “binevoitori” care incep sa iti povesteasca totul despre fostul sau fosta. E ingrozitor sa traiesti vrand sa uiti o persoana despre care iti vorbeste toata lumea.

Dupa ce ca primesti detalii de parca ai fi angajat F.B.I., mai apar si persoane care iti spun ca in  3 zile s-au amorezat de tine. E foarte urat sa te joci cu sentimentele unui om si asa ranit. Vorbele care dor ajung sa nu mai aiba efect abia atunci cand ajungi la pamant.

Ca si blogger te gandesti ca de mute ori nu mai stii ce sa scrii, ei bine  ultimele saptamani aduc lumina in viata autoarei acestui blog,  Viata incepe sa aiba contur cand ajungi cu psificul sub nivelul marii si gasesti o persoana care sa iti demonstreze ca e ok sa suferi, ca peste ceva timp sa iti reiei viata asa cum era.

ros041

Ma mistuie prezenta ta

Imi fulgera toata fiinta

Ce bine a ar fi ca Dumneze,

Sa-mi implineasca azi dorinta!

Cel mai frumos reper din lume

Imi sunt fluturii-n stomac

Si voi murii de fericire

E clar, sa te privesc cu drag.

Eu sunt facuta sa iubesc

Sa-mi zobare inima din piept,

Stiu, insa iubirea nu-i,

Pentru cei ce-o  daruiesc!

Nu stiu s spun mereu ce simt,

De aceea mor de ciuda,

Sufar tot mereu in mine;

Mereu privirea imi e uda!

Cuvintele nu pot iesii,

Mai bine tac si nu  vorbesc,

Oare pentru ce gresala,

Sunt  pedepsita sa platesc?

Produsul de fata este o schimbare radicala pentru Andreea Balan. Versurile piesei sunt inspirate din viara cantaretei din ultimele luni.Muzica si textul sunt realizate de Eugeniu Doibani, Felix Popescu, Eugen-Mircea Ghenghea, monologul de la inceput este scris chiar de Andreeaa iar regia videoclipului apartine lui Bogdan Daragiu.
Videoclipul este filmat ON SHOT, adica dintr-o singura dubla si este primul de acest fel din cariera cantaretei.
Scenariul simplist al videoclipului ne afiseaza omul Andreea Balan, de la suferinta  la eliberarea pe scena. Vocea aditionala apartine lui Felix Popescu a carei  parte aduce piesei nostalgia cuvenita.

Andreea-Balan-canta-despre-despartirea-de-Keo---Rece-videoclip-nou 

Ok sunt racita cobza si nu mai pot sa ma misc. De cateva zile mintea mea nu mai are putere de reactie.  Nas infundat, febra, durere in gat sunt bifate clar in ceea ce eu numesc perioada de groaza.Noroc ca s-a inventat muzica ca  altfel o luam pe campiii. Nu imi place sa stau degeaba, insa nu ma pot misca. Muzica aduce intotdeauna fericirea  si de aceea e singurul mod in care pot trece de starile cele mai rele din viata mea.

Viata nu e usoara iar singuratatea te poate face uneori sa o iei razna. Cand esti singur trebuie sa intelegi ca nimeni in afara de tine nu te poate ajuta. Ne plangem, ne dam cu capul de pereti si  nu ne puten da seama de ce noi. Povestea mea amaruie a inceput odata cu imbolnavirea mamei  si a continuuat atunci cand mi-am dat seama ca cei din jurul meu au disparut subit.

Momentul a fost dur dar mi-am facut alti prieteni: Mettalica, Nirvana, Guns N’ Rosses. Bon Jovi si multi altii. Am invatat prin baladele lor te fac sa iti reiei viata

De mică am visat sa creez ceva  care sa rămână celor ce mă iubesc. Ultimii doi ani au început să devină cea mai dureroasă lecţie de viaţă  pe care destinul mi-o putea dărui.

În aceşti doi ani am simţit pe pielea mea ce înseamnă să trăieşti  în umbra unor decizii grele şi inumane.  Anul acesta vreau sa încerc să vă ofer o parte din ceea ce eu cred că mă defineşte.  Am fost sfătuită de către oamenii din jurul meu să îmi aştern gândurile pe hârtie şi asta voi  face.  Proiectul : “Când lucrurile nu sunt ce pare  a fi” va fi o carte complexă despre ceea ce a devenit societatea de azi.

Nu vreau ca această carte să devină un studiu asupra  părtii fizice a ceea ce ne înconjoară, ci mai degrabă o operaţie pe suflet deschis.

” Lucrurile nu sunt ce par a fi” se vrea un fel de sprijin pentru oamenii excluşi din societate doar pentru că sunt diferiti. Nu voi analiza sociologic, pshihologic această categorie de oameni.  Analiza o voi face din punct de vedere uman şi mai ales voi încerca să pun în evidenţă înrăirea populaţiei planetei.

Sper sa vă placă şi sper că va fi de ajutor oamenilor neînţeleşi…..

Imi poezesc durerea de a sterge moartea de pe buzele-mi firave,

Brazdate,

Aiurea de paginile-mi zbuciumate de necuvinte.

Respir

Acum povestile   propriilor amintiri inmormante in sange.

Solemn;

Pun pariu cu viata ca perdelele Bisericii mele ard in flacarile iadului….

Rescriindu-mi

Codul genetic in litere, cuvinte, propozitii si fraze alung  cosmarul,

Infasurat,

In prealabil in cearceafuri de papirus!