Posts Tagged ‘timp’

sfat_3Greu la deal cu boii mici…Timpul curge si viata iti merge inainte fara sa se gandeasca la tine. Propriul drum se face bucati mici si firave in fata celorlalte drumuri, oprindu-se fara rost.Ranile din iubire te distrug fara sens si iti ofera doar lacrimi pe obraz? bun venit in lumea reala, o lume in care iertarea nu are rost.

Timpul, timpul saracu face mari greseli cand ajunge sa treaca stingher si searbad. Toti vor sa fi perfect, sa nu doara; sa fim seriosi daca nu esti ipocrit nu nu poti face asta….

Iubirea te poate distruge, oamenii te pot ucide, in timp ce cei din jur iti spun  sa lasi timpul sa treaca si vei fi bine. Ok, timpul trece insa ce te faci cu ce simti ACUM? asta chiar nu vede nimeni, nimeni nu pricepe ca pentru un om suferind nu exista maine?Ganditi-va la asta….

Advertisements

Romantic (33)E intuneric, visele se pierd intre ele in timp  ce o  voce se aude in playetul muzical. Am dat piesa pe repeat de milioane id pde ori. Vocea imi canta “you are not alone”. pe naiba zic si inchid muzica. Ochii imi tremura, propria voce se pierde in zare. Lacrimile curg cerand incetarea suferintei, stiu sunt naiva sa cred ca iubirea inca  se afla acolo undeva.

Ma cutremura gandul ca inima at putea sa inceapa sa bata iar pentru cineva. Nu, nu e corect abia am pierdut tot, de ce sa pierd iar? Ajunge, mratonul de plansete se termina si imi dau seama ca inima mea e in pericol. Pericolul ma sfasie, nu mai vreau sa doara! Reneg, reneg fiecare frantura de iubire ce ar putea ajunge in inima mea. De ce? Nu mai pot sa rabd si sa tac, nu mai rezist sa asist la propria sinucidere.

Imi e teama sa ma indragostesc desi fiecare por ma arde de iubire…(aceasta este o poveste scrisa fictiv si trebuie tratata ca atare)

imagesUneori traim pentru ceilalti si nu ne dam seama ca noi suntem cei mai importanti. Politica, muzica, filme, carti si mai ales scoala ne sunt aduse de ceilalti. De ce? De ce sa nu alegem sa traim cum dorim? Stiu, o sa spuneti ca sunt tampita si  ca lumea inseamna societate, insa societatea e formata din oameni

Suntem implicati in  proiecte, vorbim  pe internet cu oameni dragi si in cel mai bun caz ii vedem poze. Haideti sa vorbim despre socializare. Nu stiu altii cum reusesc, insa la mine oamenii inseamna totul. Nu mai avem timp sa ne strangem in brate datorita jobului, nu mai vorbim la telefon pentru ca nu avem timp. Oare e bine asa? Eu consider ca ceea ce suntem inseamna dezvoltare personala si modul dragut prin care ne daramam individualitatea prin nepasare.

Nu se poate sa nu ai 30 de secunde pe zi sa dai un sms, sau 5 minute sa iti intrebi parintele ce mai face, Nu eram fan dezvoltare personala pana cand nu am luat-o razna la propriu de singuratate. Timpul vindeca ranile, insa singuratatea le acutizeaza. Mai avem timp de noi?

De ce am crezut ca totul a revenit la normal? Cum  de am fost atat de naiva? Cu iubirea cum ramane? Intrebarile acestea zac din adolescenta in capsorul meu pierdut in negura timpului.

Se spune ca iubirea e magica, si ca noi oamenii suntem vrajitori in arta iubirii. Porcarii, nimeni nu ajunge sa cunoasca dragostea adevarata pana nu trece prin focul suuferintei. Am trecut testul ? Dumnezeu mi-a lasat sufletul langa sufletul tau, dar oare tu ma vezi? Prea multe intrebari; nici macar nu trebuie sa le raspund.

Stiu deja ca pentru mine iubirea va ramane un mister. Nu voi cunoaste cu adevarat tainele dragostei, deoarece m-am nascut cu pecetea suferintei pe piept. Pietul meu este asltat de sagetile otravite ale durerii. Daca iubirea doare atat de tare in spate ramane ramane un suflet erodat.

Respir prin tine, traiesc prin tine, zambesc prin tine; par cuvinte mari. Este purul adevar. Am gustat din otrava buzelor tale, incercand sa alunc calm spre infinitul bucuriei dar ghinion, am murit. Imi reclam inima la tribunalul din cer pentru omucidere. Nu e drept!

De ce nu intelege ca nu se poate? Ma cert adesea cu un suflet si asa ucis de o inima ranita. Am platit destul. Acum merit o noua sansa. Ia-ma Doamne si readu-mi cuvantul la tacere, Ajuta-ma Stapane asa cum ai mai facut o data.

Jur ca nu voi mai crede in iubire. Imi voi da sufletul unui  singur om. Om care ma va lasa fara cuvinte. Nu stiu, poate gresesc dar nu as mai suporta inca o lovitura; nu acum!

Cu cat alunec spre nebunia viselor cu atat imi dau seama  ca totul e o naluca. Oare ce am de castigat din lupta cu propria inima? Nimic! Un mare si vesnic abis de lacrimi amarui.

As fi vrut sa decid eu ce e mai bine pentru mine, dar  nu stiu cum cineva a reusit sa desfac Cutia Pandorei tocmai acum.  Nu e drept!

Am scris de multe ori gandurile mele pe unde am putut: pe caiete, coli, servetele in restaurant, mesaje pe telefon; niciodata nu am crezut ca un simplu: “Nu te iubesc!’ poate sa doara atat.

Pecetea de care vorbeam mai devreme a transformat  paradisul in cosmar in mai putin de 1o secunde. Am murit de atatea ori gandindu-ma la iubire; de data asta. Am platit destul! Ajunge! Poveste povestilor declina orice amagire, patima sau falsa iubire.

Timpul m va ucide, sau ma va naste vom vedea!

Adio Corina Enache plina de rani. Bun gasit Corina Enache invingatoarea!

Seria “Pentru suflet!”