Privind la interesul avid al Uniunii Europene fata de tara noastra intelegem ca pana la urma suntem destul de importanti daca marea “mama Europa” isi bate capul cu autoritatile de la Bucuresti.
Ani la rand am trait cu impresia ca UE ne va aduce bunsastarea si fericirea. Oare e adevarat sau am gresit? De cand a aderat la uniune, Romania are mai mult necazuri decat bucurii. Dupa guvernari esuate si politicieni ce se murdareau in propria lor mocirla, meritam un nou inceput.
Am ales cu sufletul si inima deschisa, acum ar trebui sa alegem cu mintea. Europa a vazut potentialul economic al tarii noastre, noi de ce nu am face-o?
De la granarul Europei am ajuns la coada sapei, de ce ce? Suntem oare o tara propriu-zisa sau un trib ce isi ascullta marele sef?
Retorice intrebari, dureros de reale. Vom ajunge sa furam pentru a manca datorita unei demente permanente: Europa zice, Romania face.
Nu oameni buni, UE nu e conducatorul suprem, nu e copia lui Hittler, un sprijin politic si economic care da sfaturi, nu ordine. Sunt lucruri care trebuie facute, sunt obiective la care trebuie sa ajungem, dar nu capii uniunii dicteaza ce trebuie facut, ci conducatorii tarii care se cearta ca chiorii pe un scaun.
Cine ii mai intelege?
Corina Enache
Sursa: Optimal Media
Corina's Blog 