Iarasi student geograf…Pentru a nu stiu cata oara am simtit increderea unor oameni pe care ii admir, prin cele doua zile petrecute in Tabara Arbanasi. Zilele trecute am avut iar ocazia de a vedea unul dintre cele mai spectaculoase fenomene din Romania.
Pentru doua zile am lasat politica deoparte si am revenit la prima mea pasiune irevocabila: geografia. Catinel, catinel cu rucsacul in spate am reusit sa retraiesc bucuria de a fi iarasi una cu natura.
Inca de la plecare rememoram zambind locurile vizitate prima oara cand am fost in acesta aplicatie practica. E de prisos sa va mai spun ca acum am vazut fenomenul cu alti ochii. Dupa trei ani de facultate aceasta mica escapada a fost exact ce am avut nevoie.
In ultimele cateva luni politica mi-a cam acaparat atentia si pentru cateva minute am simtit nevoia de a mai auzii frumosul limbaj geografic. Initiativa mea a fost un succes deoarece domnii profesori mi-au aratat inca odata ce inseamna profesionalismul.
Culmea a fost ca desi imi petrec trei sferturi din viata in capitala pana sambata nu stiam foarte multe lucruri despre istoria acesteia. Cu mare emotie am trecut prin toate subunitatile Campiei Romane,ajungand intr-un sfarsit la Institutul de Hidrologie de la Aldeni, Platoul Meledic, Muntele de Sare de la Lopatari si evident Paclele Mici si Paclele Mari(Pe romaneste aceste pacle sunt vulcanii noriosi)
Nu scriu aceste randuri ca sa ma dau mare, ci pentru ca putina lume cunoaste zona in care se gasesc aceste minunatii ale naturii. Am vizitat aceasta parte a tarii de doua ori si v-o recomand cu caldura, cum dealtfel recomand vizitarea fiecarui locsor din superba Romanie.
In ultima parte as dori sa ii multumesc domnului Cezar Gherasim organizatorul aplicatiei ca m-a suportat inca doua zile ( nu stiti ce patea sacracu’ om cu mine la cursuri si seminarii=))).