Uneori traim pentru ceilalti si nu ne dam seama ca noi suntem cei mai importanti. Politica, muzica, filme, carti si mai ales scoala ne sunt aduse de ceilalti. De ce? De ce sa nu alegem sa traim cum dorim? Stiu, o sa spuneti ca sunt tampita si ca lumea inseamna societate, insa societatea e formata din oameni
Suntem implicati in proiecte, vorbim pe internet cu oameni dragi si in cel mai bun caz ii vedem poze. Haideti sa vorbim despre socializare. Nu stiu altii cum reusesc, insa la mine oamenii inseamna totul. Nu mai avem timp sa ne strangem in brate datorita jobului, nu mai vorbim la telefon pentru ca nu avem timp. Oare e bine asa? Eu consider ca ceea ce suntem inseamna dezvoltare personala si modul dragut prin care ne daramam individualitatea prin nepasare.
Nu se poate sa nu ai 30 de secunde pe zi sa dai un sms, sau 5 minute sa iti intrebi parintele ce mai face, Nu eram fan dezvoltare personala pana cand nu am luat-o razna la propriu de singuratate. Timpul vindeca ranile, insa singuratatea le acutizeaza. Mai avem timp de noi?