In maillurile de la voi(va multmesc pentru ele), sunt intrebata de ce ma indragostesc mereu. Recunosc, de cand am acest blog mi-am asumat faptul ca articolele pe care le scriu au consecinte. Da, ma indragostesc mereu pentru ca ce fac eu cere sacrificii. Credeti ca ce scriu eu aici are vreo relevanta daca sunt fericita?
Poezia e un dar, e adevarat dar poate fi cel mai mare cosmar al unui om. Stiati, ca eu nu citesc niciodata ce scriu? Fiecare articol sau poezie imi aduce aminte ca fericirea pentru mine este interzisa.
Da, e adevarat poezia mi-a adus notorietate intr-o lume pe care nu o visam, da cu ce pret? arta cere sacrificii si al meu este lipsa singurului sentiment pe care mi-l doresc: iubirea….