Omul are nevoie permanenta sa stie ca e util, ca e bun de ceva insu a cel mai important are nevoie sa se regaseasca pe el. Oamenii din jur nu ne pot definii, insa ne pot ajuta sa vedem cine suntem. Povestea din aceste randuri este a unui om ce a ajuns la capatul puterilor datorita singuratatii.
Nu problema acuta din viata acestui om este virala, ci faptul ca nu poate avea puterea de a trece peste. Greul a inceput acum cativa ani si a distrus viata mai multor persoane inclusiv a mea. Nu va asteptati sa ma plang pentru ce am deoarece ii multumesc lui Dumnezeu zilnic ca aceste lucruri , ma plang pentru ce nu am-intelegerea celor din jur.
Dragii mei scriu zilnic pagini intregi, scriitorul din mine are nevoie de povesti pentru a alimenta aceste povesti si de aceea trebuie sa vorbeasca cu alti oameni.Stiu ca scrisul este cu mare atu pentru ca fara el as lua-o razna, de ce oamenii te uita cand ai nevoie de ei? Mireasa neagra din mine urla, contrastul intre voi si lumea mea se face si se desface greu. Eu apartin scrisului si el ma aduce in lumea mea de fantasme.
Fantasmele mele se scriu pe dureri duse de vant spre o viata anosta, o existenta plina de intrebarea de ce? La ce bun durera daca nu ma pot numi om?
realitate ori miraj>?