În anii ce-au trecut ca pasărea in zbor,
Eu fug spre rai adeseori,
Şi mă văd a nu ştiu câta-oară,
Amintindu-mi de anii de şcoală.
Cu ochii plini de lacrimi cristaline,
Şi inima de pietre scumpe înconjurată,
Mi se pare că plutesc de fiecare dată,
În vise de copilă fermecată.
Şi şcoala mi se pare un palat,
Iar clasele nişte odăi iubite, însă
Să plec mi se pare ciudat,căci
Florile învăţăturii trebuie îngrijite.
În acei ani mi-am găsit menirea,
De a simţii şi a scrie ceea ce simt,
În anii de şcoală am învăţat iubirea,
Şi-am învăţat să nu mă mint.
Cu clipele m-am împrietenit,
Iar cu vremea sunt soră uneori,
Pentru că mă fac să-mi fie dor,
De anii pedepselor.