De ce am crezut ca totul a revenit la normal? Cum de am fost atat de naiva? Cu iubirea cum ramane? Intrebarile acestea zac din adolescenta in capsorul meu pierdut in negura timpului.
Se spune ca iubirea e magica, si ca noi oamenii suntem vrajitori in arta iubirii. Porcarii, nimeni nu ajunge sa cunoasca dragostea adevarata pana nu trece prin focul suuferintei. Am trecut testul ? Dumnezeu mi-a lasat sufletul langa sufletul tau, dar oare tu ma vezi? Prea multe intrebari; nici macar nu trebuie sa le raspund.
Stiu deja ca pentru mine iubirea va ramane un mister. Nu voi cunoaste cu adevarat tainele dragostei, deoarece m-am nascut cu pecetea suferintei pe piept. Pietul meu este asltat de sagetile otravite ale durerii. Daca iubirea doare atat de tare in spate ramane ramane un suflet erodat.
Respir prin tine, traiesc prin tine, zambesc prin tine; par cuvinte mari. Este purul adevar. Am gustat din otrava buzelor tale, incercand sa alunc calm spre infinitul bucuriei dar ghinion, am murit. Imi reclam inima la tribunalul din cer pentru omucidere. Nu e drept!
De ce nu intelege ca nu se poate? Ma cert adesea cu un suflet si asa ucis de o inima ranita. Am platit destul. Acum merit o noua sansa. Ia-ma Doamne si readu-mi cuvantul la tacere, Ajuta-ma Stapane asa cum ai mai facut o data.
Jur ca nu voi mai crede in iubire. Imi voi da sufletul unui singur om. Om care ma va lasa fara cuvinte. Nu stiu, poate gresesc dar nu as mai suporta inca o lovitura; nu acum!
Cu cat alunec spre nebunia viselor cu atat imi dau seama ca totul e o naluca. Oare ce am de castigat din lupta cu propria inima? Nimic! Un mare si vesnic abis de lacrimi amarui.
As fi vrut sa decid eu ce e mai bine pentru mine, dar nu stiu cum cineva a reusit sa desfac Cutia Pandorei tocmai acum. Nu e drept!
Am scris de multe ori gandurile mele pe unde am putut: pe caiete, coli, servetele in restaurant, mesaje pe telefon; niciodata nu am crezut ca un simplu: “Nu te iubesc!’ poate sa doara atat.
Pecetea de care vorbeam mai devreme a transformat paradisul in cosmar in mai putin de 1o secunde. Am murit de atatea ori gandindu-ma la iubire; de data asta. Am platit destul! Ajunge! Poveste povestilor declina orice amagire, patima sau falsa iubire.
Timpul m va ucide, sau ma va naste vom vedea!
Adio Corina Enache plina de rani. Bun gasit Corina Enache invingatoarea!
Seria “Pentru suflet!”